Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 februarie 2005, reclamantul C.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 0131/C din 1 octombrie 2004 a Comandamentului Corpului Pompierilor Militari, susținând că, prin acest act, în mod vădit temeinic și nelegal, s-a dispus retrogradarea sa din funcție și punerea la dispoziția unității, urmând a fi numit într-o funcție de execuție.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 54 din 18 aprilie 2005, a respins, ca nefondată acțiunea, reținând că procedura aplicării sancțiunii disciplinare a fost respectată și că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a încălcat obligația de respect al demnității gradului a funcției de adjunct al comandantului grupului I de pompieri la grupul de pompieri Petrodava, județul Neamț, iar în raport cu gravitatea abaterii, sancțiunea aplicată este proporțională și temeinică.
Recursul declarat împotriva sus menționatei sentințe, de reclamantul C.M., a fost respins ca nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4959 din 17 octombrie 2005, constatându-se că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2006, reclamantul C.M. a formulat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinței civile nr. 54 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău.
Învestită cu soluționarea acestei cereri de revizuire, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 129 din 10 iulie 2006, a respins-o ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că înscrisul invocat de revizuent, respectiv procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 591696 din 18 noiembrie 2005, nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., pentru a conduce la încuviințarea cererii de revizuire, acest act vizând cercetarea administrativă cu privire la paguba adusă unității și nu sancțiunea disciplinară, care a constituit obiectul judecății în cauză.
Împotriva sentinței civile nr. 129 din 10 iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a formulat recurs în termenul legal, revizuentul C.M., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, desființarea hotărârii date de instanța de fond și admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată.
S-a învederat de către recurent, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond reținând în mod greșit că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe motiv că înscrisul nou prezentat care a fost indicat ca fiind procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 592696 din 18 noiembrie 2005, nu ar fi de natură a influența soluția din dosarul prin care a fost contestată sancțiunea disciplinară.
În aceste condiții, s-a susținut de către recurent, instanța a făcut aceeași confuzie între răspunderea patrimonială și răspunderea disciplinară, confuzie creată în mod intenționat de către intimatul Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență București, în sensul că, deși punctul de plecare pentru aplicarea sancțiunii disciplinare privind retrogradarea din funcție a contestatorului, a fost răspunderea patrimonială în permanență s-a făcut trimitere la această răspundere patrimonială, atunci când a fost soluționată contestația împotriva sancțiunii disciplinare, fiind considerate de către prima instanță ca nerelevante, aspectele referitoare la unele lipsuri esențiale, cum ar fi lipsa cercetării prealabile, care a și dus, de altfel, la anularea deciziei de impunere.
Or, o minimă verificare a actelor existente la dosarul cauzei ar fi dus la concluzia firească a faptului că lipsa cercetării administrative la emiterea deciziei de imputare, respectiv la stabilirea răspunderii patrimoniale a determinat lipsa cercetării administrative și pentru sancțiunea disciplinară, între cele două acte emise de intimată existând o strânsă legătură, acestea având la bază același act, respectiv Raportul Corpului de Control nr. 027414 din 14 septembrie 2004 care a fost emis în urma controlului efectuat în perioada 10 - 14 august 2004, în afara acestui act nemaiexistând nici un alt document în baza căruia să se fi dispus aplicarea sancțiunii disciplinare.
S-a precizat că prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 592.696 din 18 noiembrie 2006, care prezintă trăsăturile unui înscris nou, s-a constatat că raportul sus menționat nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat act valabil la aplicarea sancțiunii disciplinare, atâta vreme cât pentru completarea acestuia a fost necesară o cercetare administrativă ulterioară ale cărei concluzii, dacă ar fi fost cunoscute de instanța de judecată, ar fi condus în mod categoric la o altă concluzie, în ceea ce privește soluția contestației împotriva Ordinului nr. 01313/C din 1 octombrie 2004 prin care s-a dispus retrogradarea recurentului pe baza unui raport incomplet care nu corespundea realității.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., invocate în sprijinul căii de atac formulate de reclamantul C.M., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Termenul de revizuire într-o asemenea situație, conform prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este de o lună și curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Coroborând prevederilor art. 322 pct. 5 teza I, cu cele ale art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ambele de strictă interpretare și aplicare, se impune concluzia că, întrucât se are în vedere „descoperirea” înscrisului doveditor, acest înscris trebuia să fi existat la data judecății, finalizată prin hotărârea a cărei revizuire se cere și că înscrisurile constituite (emise, întocmite) ulterior nu pot servi ca temei al unei cereri de revizuire.
În cauză, se observă că înscrisul invocat de recurentul C.M. în sprijinul cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 592.969/2006, a fost emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Neamț, la 18 noiembrie 2005, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 54 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, urmare a respingerii recursului, prin decizia nr. 4959 din 17 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că acesta nu poate constitui temei al căii extraordinare de atac a revizuirii.
Pe de altă parte, cum corect a apreciat și prima instanță, înscrisul invocat ca temei al revizuirii se referă la cercetarea administrativă privitoare la paguba adusă intimatului, cu alte cuvinte la răspunderea patrimonială a recurentului, pe când obiectul procesului finalizat prin sentința atacată pe calea revizuirii l-a constituit constatarea Ordinului nr. 01313 din 2 octombrie 2004, emis de comandantul Corpului Pompierilor Militari, prin care C.M., adjunct al comandantului grupului de pompieri I la Grupul de Pompieri „Petrodava” al județului Neamț a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcție.
În aceste condiții, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., reținând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.M. împotriva sentinței civile nr. 129 din 10 iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 129 din 10 iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.