Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 712 din 6 octombrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC K. SRL împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, dispunând anularea deciziei nr. 3 din 12 ianuarie 2006, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 6302 din 21 octombrie 2005, a procesului-verbal nr. 6303 din 21 octombrie 2005, întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt.
În motivarea sentinței se reține că prin decizia atacată s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de SC K. SRL împotriva procesului-verbal nr. 6303 din 21 octombrie 2005, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.
Instanța de fond a stabilit că măsura suspendării nu este întemeiată, deoarece nu este motivată în conformitate cu prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., cuprinzând doar afirmații cu caracter general despre săvârșirea unor fapte penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond constatând în mod greșit că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 184 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, pentru a se dispune suspendarea soluționării contestației.
Analizând motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul deciziei nr. 3/2006 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală sunt făcute mențiunile necesare privind persoanele fizice implicate - reprezentanți ai societății, inclusiv administratorul acesteia, în săvârșirea unor fapte penale de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 și care influențează în mod direct modul de stabilire a obligațiilor bugetare contestate.
Organele fiscale au sesizat organele de urmărire penală, apreciind că tranzacțiile încheiate de SC K. SRL cu SC Z.X. SRL, SC M.C. SRL București și SC W.C. SRL sunt nereale, datorită faptului că aceste societăți nu își desfășoară activitatea la sediul declarat, nu au depus declarații fiscale și bilanțuri contabile în ultimii trei ani și nu au avut activitate economică.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că soluționarea laturii penale nu este prioritară în raport cu soluționarea contestației împotriva actelor administrativ-fiscale, în cuprinsul deciziei menționându-se că în cadrul procesului penal urmează a fi stabilită realitatea operațiilor comerciale considerate nelegale de către organele de control fiscal.
În consecință, în baza art. 304 pct. 9, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, împotriva sentinței civile nr. 712 din 6 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.