S-a luat în examinare recursul declarat de Compania Naționlă de Transport a Energiei Electrice „Termoelectrica” împotriva sentinței civile nr.224 din 28 februarie 2000 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic A.L., lipsind reclamanta-recurentă Compania Națională de Transport a Energiei Electrice „Termoelectrica” și D.G.F.P. a municipiului București.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.L. a invederat faptul că recursul a rămas fără obiect, sumele datorate fiind efectiv încasate.
Reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de respingere a recursului ca rămas fără obiect.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ sub nr.1513/ 22.11.1999 reclamanta Compania Națională de Electricitate SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice solicitând anularea deciziei nr.2547/ 9.11.1999 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, precum și a tuturor măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr.141731 din 21 octombrie 1998 încheiat de Direcția Generală a controlului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și exonerarea sa de plata majorărilor de întârziere în sumă de 3.430.769.583 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin procesul verbal nr.141731 din 21 octombrie 1998 s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 432.769.583 lei.
Împotriva măsurii obligării sale la plată a formulat căile administrative prevăzute de Legea nr.105/1997 obiecțiune (contestație și plângere) respinse ca neîntemeiate de organele Ministerului Finanțelor Publice.
Reclamanta a arătat că, atât măsura dispusă de organul de control cât și actele emise în cadrul procedurii administrative prealabile, sunt neîntemeiate și nelegale.
Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.224 din 28 februarie 2000, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, și a respins excepția de tardivitate a emiterii Deciziei nr.2574/ 9.11.1999 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, invocată de reclamantă, în raport cu prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.105/1997 reținând că prin norma specială nu sunt prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea termenelor prevăzute de art.2-4 din Legea nr.105/1997, acestea având caracterul unui termen de recomandare.
Pe fondul cauzei, Curtea a respins acțiunea, reținând, în esență, că reclamanta nu a respectat prevederile H.G. nr.689/1997, neluând în timp util măsurile de a se încadra în limitele Hotărârii Guvernului nr.689/1997, răspunzând deci pentru nerestituirea la bugetul de stat a sumei utilizate în afara H.G. nr.689/1997 și nerespectarea prevederilor referitoare la perioada de rambursare și cuantumul tranșelor scadente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Compania Națională de Electricitate – Termoelectrica SA, criticând-o pentru netemeinicie.
Mai înainte de a se examina motivele de recurs formulate în scris, se constată că la data de 1.11.2002, sub nr.13385 (fila 42 dosar rec.) recurenta a făcut cunoscut faptul că a achitat suma de 3.438.769 lei reprezentând majorări de întârziere stabilite prin procesul-verbal înregistrat la sediul său sub nr.14596/ 21.10.1998 și a depus extrasul de cont și ordinul de plată nr.77/ 26.09.2000 (fila nr.43 dosar rec.), făcând dovada achitării sumei, fapt confirmat și de reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice la termenul din 16.01.2003.
În atare situație, recursul declarat a rămas fără obiect și se va respinge pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Compania Naționlă de Transport a Energiei Electrice „Termoelectrica” împotriva sentinței civile nr.224 din 28 februarie 2000 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca rămas fără obiect.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.