Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.L. SRL București a chemat în judecată M.F.P. – G.F. – C.G., D.G.F.P. București, A.F.P. București, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea Deciziei nr. 315 din 19 septembrie 2003 emisă de M.F.P. și a procesului verbal încheiat la 26 martie 2003 de G.F. – C.G. și pe cale de consecință restituirea sau compensarea sumei de 915.997.805 lei, reprezentând diferența T.V.A. aferentă retururilor mai mari de 15 % în sumă de 682.279.951 lei, majorări de întârziere și penalități aferente.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 410 din 26 februarie 2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 3385/2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul declarat împotriva acestei sentințe l-a admis, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului.
Soluționând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2124 din 20 decembrie 2005 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că nu pot fi primite susținerile reclamantei în sensul că retururile reprezintă cheltuieli deductibile, față de O.U.G. nr. 17/2000 art. 15 lit. a) coroborat cu art. 27, din acest act normativ.
Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamanta SC C.L. SRL București.
Recurenta a susținut că revistele sunt supuse retururilor lunare fizice efective și sunt deduse în contabilitate în baza avizelor de expediție și a facturilor de stornare pentru care nu se poate plăti T.V.A.
A mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins proba cu interogatoriul M.F.P., întrucât regimul fiscal al retururilor, respectiv acela de cheltuială deductibilă iar nu de venit producător de valoare adăugată, cu atât mai mult cu cât pârâtul M.F.P. a emis adresa din 29 mai 2003, prin care a dat interpretarea corectă a regimului juridic al deducerilor din retururi.
Recursul este nefondat.
În fapt, în urma controlului efectuat de organele de drept, la verificarea prin sondaj a situațiilor întocmite de recurenta – reclamantă pentru determinarea T.V.A. aferentă retururilor mai mari de 15 % pentru revistele editate de SC C.L. SRL București în perioada septembrie 2001 – decembrie 2002, s-a constatat că recurenta – reclamantă a diminuat baza de impozitare a T.V.A. cu valoarea totală a revistelor returnate, mai puțin comisionul distribuitorului și T.V.A. aferentă, procedând la stornarea integrală a T.V.A. colectată aferentă retururilor.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din O.U.G. nr. 17/2000 și ale art. 18 alin. (4) din Legea nr. 345/2002 aplicabile în cauză baza de impozitare în cazul retururilor poate fi redusă cu până la 15 % din presa scrisă, activitate ce include și editarea de reviste și periodice lunare așa cum este activitatea desfășurată de reclamantă.
În accepțiunea legiuitorului, din punctul de vedere al taxei pe valoare, în noțiunea de presă scrisă intră atât editarea revistelor și a periodicelor, acestora fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., preluate și de Legea nr. 345/2002 în vigoare după 1 iunie 2002.
Potrivit acestor dispoziții legale în mod corect organul de control a determinat baza de calcul pentru T.V.A. prin scăderea din valoarea retururilor pe fiecare revistă și pe fiecare număr a limitei maxime admisibile de reducere de 15 %, stabilind în sarcina reclamantei diferențele de T.V.A. ca obligație de plată către bugetul de stat împreună cu majorările și penalitățile aferente.
În ce privește adresa invocată de recurenta - reclamantă, din 29 mai 2003 adresată C.R.P. urmează a se observa că aceasta nu are relevanță în cauză deoarece vizează sfera impozitului pe profit și nu a taxei pe valoarea adăugată.
De altfel instanța de fond corect a reținut că retururile nu pot urma regimul juridic al cheltuielilor deductibile, legiuitorul înțelegând să aplice criteriul reducerii corespunzătoare a bazei de impozitare în cazul retururilor de până la 15 % din presa scrisă cu respectarea celorlalte condiții legale prevăzute privind stornarea T.V.A.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de SC C.L. SRL București, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.L. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 2124 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.