Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.P. a chemat în judecată C.J.P.B., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 12223 din 10 martie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de către pârâtă, întrucât din adeverința de școlarizare pentru clasele I – IV rezultă că a urmat cursurile Școlii Generale din Vârciorog, iar din adeverința de la Arhivele Naționale rezultă că s-a refugiat anterior anului 1942.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 172/CA/2006 – PI din 27 octombrie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, reținând că acțiunea acestuia nu este dovedită cu nici un înscris oficial, iar declarațiile martorilor nu sunt concludente, neputând fi avute în vedere la stabilirea calități reclamantului de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a reiterat motivele susținute și prin acțiunea introductivă de instanță, solicitând reanalizarea dosarului instanței de fond nr. 1779/CA/2006 și pe cale de consecință, a sentinței nr. 172/CA/2006 – PI, în sensul constatării calității sale de refugiat din localitatea de domiciliu, pe criterii etnice.
Recursul este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile legii, persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege se face cu acte și se completează prin orice mijloace de probă legale, conform prevederilor art. 61 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată.
În conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prevede că în cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, rejudecă litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere.
În speță materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite.
Astfel, se impune completarea probatoriului, întrucât din fișa completată la data de 3 decembrie 190 fișă emisă de S.S.C.P.R. (dosar fond) rezultă că persoanele refugiate sunt M.M. de 45 ani văduvă și M.P. de 20 de ani, fiul lui M.M., necăsătorit. Soțul, respectiv tatăl persoanelor refugiate figurând ca fiind decedat. Cât privește locul nașterii reclamantului (M.P.) urmează a se observa că este comuna Vărsăud, iar nu localitatea Călătea raionul ALESD așa cum rezultă din certificatul de naștere al acestuia, depus în copie la dosar.
Această situație este reținută, de altfel și de Arhivele Naționale prin adresa emisă la 8 octombrie 2006, prin care îndrumă reclamantul să se adreseze pentru dovezi primăriei, de la locul nașterii acestuia.
Prin urmare, este necesar ca reclamantul să depună la dosar acte cu privire la susținerile sale în sensul că a fost strămutat cât și cu privire la perioada strămutării.
Așa fiind recursul va fi admis sentința atacată casată și cauza trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.P., împotriva sentinței civile nr. 172/CA/2006 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.