Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.I. a chemat în judecată C.P.M.B., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 16029/308 din 16 iunie 2006 emisă de pârâtă cu motivarea că, nelegal i-a fost respinsă cererea de constatare a calității sale de persoană persecutată etnic, întrucât s-a născut în perioada refugiului părinților și are alături de aceștia, aceleași drepturi reglementate de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1815 din 13 septembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 16029/308/2006 emisă de pârâtă și constatând că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 189/2000, conform art. 1 lit. c) pentru perioada 8 octombrie 1943 – 6 martie 1945, plata drepturilor urmând a se calcula, începând cu data de 1 iunie 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul are calitatea de persoană persecutată din motive etnice chiar dacă s-a născut ulterior anului strămutării – 1940, întrucât a suferit aceleași consecințe ale strămutării, respectiv privațiuni materiale, ca și părinții săi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în esență că, reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut după aproape 3 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 dată la care conducerea țării se afla sub administrație românească. A mai susținut că nicăieri în prevederile legii nu se menționează că ar beneficia de acest act normativ și cei născuți ulterior datei strămutării părinților.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile strict enumerate în lege.
Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuții în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
În speță, din actele depuse la dosar, respectiv Extrasul emis de Arhivele Naționale, situația de avere imobiliară și Listele anexe la Tratatul de la Craiova, rezultă că părinții reclamantului au făcut obiectul schimbului de populație dintre Bulgaria și România și au fost strămutați din localitatea Turtucaia, județul Durostor, în județul Călărași – România, în anul 1940.
Reclamantul s-a născut la data de 8 octombrie 1943, deci în intervalul prevăzut de lege și a locuit în localitatea în care părinții au fost strămutați, astfel că, în mod corect instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției etnice s-au răsfrânt și asupra sa.
Legea nu a înțeles să acorde părinților statutul de refugiați iar copiilor născuți în această perioadă să le stabilească un alt tratament, de vreme ce și aceștia au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind privați de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.
Față de cele ce preced, rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 1815 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.