Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.I. a chemat în judecată C.J.P.S.M., solicitând instanței ca in contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea Hotărârii nr. 266 din 26 mai 2006 emisă de pârâtă în aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în urma Diktatului de la Viena din august 1940 atât el cât și ceilalți patru frați ai săi au rămas orfani de ambii părinți și că minori fiind au fost împărțiți rudelor apropiate. A mai arătat că în urma unei revolte împotriva jandarmilor maghiari el a fost obligat de autoritățile hortyste să părăsească satul natal și să se refugieze la Arad la o mătușă, până în anul 1947 când, s-a reîntors din refugiu.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 146/CA/2006 din 20 septembrie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că la vârsta de numai 8 ani, petentul rămas orfan de ambii părinți a fost preluat de o rudă apropiată spre creștere și educare și că față de cele ce rezultă din acte nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 pentru a beneficia de drepturile corespunzătoare acestui act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, F.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut în esență că are calitatea de refugiat în sensul prevăzut de lege deoarece, a fost persecutat de către regimul hortyst, dar că, fapta sa fiind de notorietate pentru localnici, nu a găsit de cuviință să procure declarații scrise de la aceștia, necompletându-și corect dosarul.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Prin normele de aplicare a Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000 în art. 2 persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui tratat bilateral.
Dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege se face cu acte și se completează prin orice mijloace de probă, conform prevederilor art. 61 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată.
În cauză din declarațiile martorilor N.I., D.I., R.G. și A.M. depuse în recurs de către recurent, rezultă fără dubii că acesta pedepsit în mod repetat de către jandarmii hortyști pentru fapta de a fi găurit monede ungurești și determinat să-și părăsească localitatea de domiciliu la acea vârstă fragedă, are calitatea de persoană persecutată și refugiată din motive etnice urmând să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada cât a fost refugiat (1942 – 1945).
De altfel, faptul că recurentul – reclamant a fost refugiat din motive etnice rezultă nu numai din declarațiile martorilor, ci și din adresa A.J.S.M.R.R.E.D. în urma Diktatului de la Viena, depusă la dosarul de fond.
Cum obiectul și scopul reglementării oferit de Legea nr. 189/2000 îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată și cum recurentul a făcut pe deplin această dovadă recursul va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 146/CA/2006 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată și în fond admite acțiunea formulată de reclamantul F.I.
Anulează Hotărâre nr. 266 din 26 mai 2006 emisă de C.J.P.S.M. și obligă pe pârâtă să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 mai 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2006.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.