Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3 din 22 mai 2006 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență survenit ca urmare a adoptării deciziei nr. 260/ CA din 16 decembrie 2005 și decizia nr. 39 din 19 aprilie 2006 a stabilit competența de soluționare a acesteia în favoarea D.G.F.P. Iași.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că prin decizia nr. 260/ CA din 16 decembrie 2005, Curtea de Apel Iași a stabilit competența D.G.F.P. Iași pentru a o soluționa contestația în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (1) C. proc. fisc.
D.G.F.P. Iași, prin Decizia nr. 39 din 19 aprilie 2006, s-a dezinvestit cu soluționarea cauzei, reținând că aceasta are ca obiect plângerea împotriva amenzii și confiscării, deci competența de soluționare aparținând instanțelor judecătorești.
Examinând cele două hotărâri, instanța de fond a apreciat că nici una dintre contestatoare nu a solicitat desființarea proceselor verbale de contravenție încheiate la data de 21 octombrie 2002, pe baza notei de constatare întocmită de Garda Financiară la data de 18 octombrie 2002, astfel în mod eronat a apreciat D.G.F.P. Iași că a fost învestită cu soluționarea unor plângeri împotriva măsurilor de sancționare contravențională dispuse de Garda Financiară.
În fine, instanța, reținând că ceea ce se contestă este nota de constatare din 18 octombrie 2002, încheiată de Garda Financiară, astfel că în temeiul prevederilor Codului de procedură fiscală, competența de cercetare a acestui act în procedura administrativă, revine D.G.F.P. Iași.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs contestatoarele SC N.H.I.S. SRL și SC E.E. SA Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în raport de obiectul cauzei, competența de soluționare aparține, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 13/2001, instanței de drept comun.
Recursurile sunt întemeiate.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă făcută mai sus, conflictul negativ de competență a apărut între Curtea de Apel Iași, care prin decizia nr. 260 din 16 decembrie 2005 a trimis cauza la D.G.F.P. Iași, conform art. 178 C. proc. fis., pe de o parte și acest organ administrativ-fiscal care, prin decizia nr. 39 din 19 aprilie 2006 a trimis cauza Curții de Apel Iași, situație în care această Curte, prin decizia nr. 3/ CA din 22 mai 2006 a soluționat conflictul de competență astfel apărut și a stabilit competența în favoarea organului administrativ fiscal.
Într-adevăr, potrivit art. 22 alin. (4) fraza I C. proc. civ., există conflict de competență, în sensul art. 20 și în cazul în care el se ivește între instanțe judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională, așa cum este considerată, în sensul larg al noțiunii de activitate jurisdicțională, activitatea de soluționare a contestațiilor de către organul fiscal competent.
Dar, potrivit art. 22 alin. (4) fraza a II-a C. proc. civ., în situația de mai sus, conflictul negativ de competență se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.
Deci, în cazul de față, cum instanța aflată în conflict era însăși Curtea de Apel Iași, soluționarea conflictului de competență s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale citate mai sus, astfel că recursul va fi admis iar sentința atacată va fi casată, competența de soluționare a conflictului negativ de competență aparținând Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Asupra conflictului negativ de competență;
Din conținutul actului de sesizare a instanței judecătorești, rezultă că societatea comercială a formulat plângere împotriva măsurilor de sancționare cu amendă și confiscarea unei sume obținute, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, constatată la 18 octombrie 2002 de agentul constatator din cadrul secției Iași a Gărzii Financiare.
La data constatării contravenției și a depunerii plângerii erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001, iar potrivit art. 1 alin. (3) din acest act normativ, căile de atac privind amenzile, confiscările și alte măsuri complementare aplicate prin acte ale organelor M.F.P. se supun dispozițiilor dreptului comun, care este reprezentat de prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cele două sancțiuni contestate fiind sancțiuni contravenționale.
Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare aparține judecătoriei pe raza căruia a fost săvârșită contravenția, Judecătoria Iași în cazul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de SC N.H.I.S. SRL și de SC E.E. SA Iași, împotriva sentinței nr. 3 din 22 mai 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria Iași, pentru competentă soluționare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.