Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, la 22 noiembrie 2002, reclamanta V.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea adresei nr. 5850 din 18 octombrie 2002, prin care i s-a adus la cunoștință că petiția înregistrată sub nr. 41602 din 29 septembrie 2002 i-a fost respinsă, deoarece nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în refugiu la 8 mai 1944, părinții fiind refugiați din Cluj, la Timișoara în anul 1940 și în consecință, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității introducerii cererii.
Prin sentința civilă nr. 172 din 20 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta V.E.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că adresa contestată de reclamantă este un răspuns la o petiție și nu constituie un act administrativ, în sensul Legii nr. 29/1990, motiv pentru care se va respinge și excepția tardivității invocată de pârâtă. S-a mai reținut că actul administrativ îl constituie hotărârea nr. 1751 din 14 august 2002, pe care, însă, reclamanta nu l-a atacat.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs V.E., care a susținut că la sfârșitul lunii septembrie s-au primit precizări de către pârâtă, care au fost afișate și la sediul acesteia, încât, din oficiu, aceasta a reluat analizarea dosarelor respinse și cu toate că se afla într-o situație similară cu a altor persoane a căror cereri au fost reanalizate, în mod nejustificat pârâta a refuzat reanalizarea dosarului său.
Recursul este întemeiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut la data de 8 mai 1944, ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate și, în consecință, în mod neîntemeiat, Casa Județeană de Pensii Cluj, prin hotărârea nr. 1751 din 14 august 2002, a respins cererea formulată de V.E. privind stabilirea calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000.
Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză urmează să fie admis, cu consecința casării sentinței atacate și pe fond a admiterii acțiunii.
Va fi anulată hotărârea nr. 1751 din 14 august 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligată intimata să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei V.E. drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 mai 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 octombrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V.E. împotriva sentinței civile nr. 172 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea.
Anulează hotărârea nr. 1751 din 14 august 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj.
Obligă intimata să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei V.E. drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 mai 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 octombrie 2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.