Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 8 ianuarie 2003, reclamantul M.I. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 2015 din 6 decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât a suferit persecuții datorită convingerilor sale religioase, fiind condamnat în anul 1970, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.
Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj a dispus prin încheierea nr. 733 din 24 februarie 2003, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, competența materială a soluționării contestațiilor împotriva deciziilor emise de direcțiile județene de muncă și solidaritate socială, aparține curților de apel.
Prin sentința civilă nr. 483 din 24 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a dispus la rândul său declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pronunțând această hotărâre, curtea a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., actul administrativ contestat fiind emis de o instituție publică de nivel județean.
Cât privește prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, care stabilesc competența curților de apel, aceste dispoziții se referă doar la cererile formulate exclusiv în baza acestei legi, care reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive etnice și rasiale și nu sunt aplicabile și acțiunilor formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990, care reglementează în continuare drepturile persoanelor persecutate politic.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că, în cauză, Tribunalul Cluj este competent să judece litigiul în primă instanță.
Dispozițiile art. 8 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat prin Legea nr. 55/1998, prevăd că partea nemulțumită poate contesta decizia emisă de direcția județeană de muncă și solidaritate socială potrivit Legii nr. 29/1990.
Prevederile art. 5 din Legea contenciosului administrativ, în baza cărora cererea de anulare a actului se adresează tribunalului, se coroborează cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date în competența curților de apel, se judecă de tribunale.
Curților de apel le revin în competență numai cererile în contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale – art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și în alte materii, date în mod expres prin lege în competența lor – art. 3 pct. 4 C. proc. civ.
Cât privește referirea tribunalului privind aplicabilitatea în materie de competență a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/ 2000 și la cererile formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990, această susținere nu are suport legal.
Dacă, inițial, persoanelor persecutate din motive etnice le-au fost acordate drepturi prin O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, odată cu aprobarea ei prin Legea nr.1 89/2000, ordonanța a devenit un act normativ de sine stătător, însuși titlul fiind schimbat.
Astfel, persoanelor persecutate din motive etnice li se aplică dispozițiile Legii nr. 189/2000, în timp ce drepturile persoanelor persecutate din motive politice rămân în continuare reglementate de Decretul-lege nr. 118/1990.
În consecință, întrucât cererile formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 nu sunt date în competența expresă a curților de apel, judecarea contestațiilor împotriva deciziilor emise de direcțiile județene de muncă și solidaritate socială aparține tribunalelor.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe M.I. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.