Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.T. SRL, prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând obligarea acestei pârâte să îi răspundă la memoriul din 11 februarie 2002, înregistrat sub nr. 462.
În motivarea acțiunii, reclamanta a pretins că în calitate de comisionar a efectuat operațiuni de export de mobilă la o firmă din Moscova și a solicitat pârâtei să i se comunice rezultatul cercetării penale, finalizarea acestei activități, dar nu a primit răspuns, fiind încălcat liberul acces la date de interes public general.
Curtea de Apel Bucureșt, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 456 din 24 aprilie 2002, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a făcut dovada vătămării drepturilor sale, recunoscute de lege, nu precizează actul și dreptul ce pretinde a fi încălcat.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică, motivând recursul, în sensul că a dovedit trimiterea cererii sale la pârâtă, iar dreptul său vătămat pretinde că rezultă din art. 21 și 48 din Constituție, conform cărora liberul acces la justiție este acordat tuturor persoanelor, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale.
Examinând recursul în raport cu art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat.
Din examinarea cererii ce se pretinde că a fost trimisă pârâtei, rezultă că reclamanta are cunoștință că dosarul este finalizat, cunoaște și soluția Parchetului, dar solicită din partea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție să i se comunice date ce țin de derularea contractelor comerciale, respectarea acestora, modul în care se derulează acestea.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, – Legea contenciosului administrativ, nici o persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce a suferit.
Rezultă, deci, că promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, este condiționată de vătămarea unui drept recunoscut de lege, în favoarea persoanei ce se adresează instanței. Mai rezultă, însă, că nu este suficientă existența unui interes legitim sau a unei simple vocații, fiind absolut necesară dovedirea încălcării de către autoritatea administrativă, a unui drept subiectiv recunoscut de lege în favoarea reclamantului.
În speță, nu este dovedită vătămarea unui drept, deci nu se poate susține încălcarea unui drept subiectiv recunoscut de lege în favoarea reclamantei.
Reclamanta-recurentă, nemulțumită de soluția dată la plângerea penală, avea calea prevăzută de art. 278 C. proc. pen., cu referire la art. 21 din Constituția României și la Decizia nr. 486 din 1997, pronunțată de Curtea Constituțională.
Cum recurenta-reclamantă nu a procedat astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, având în vedere, și dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora nu pot fi atacate în justiție conform contenciosului-administrativ, actele administrative, pentru a căror desființare sau modificare este prevăzută prin lege specială, o altă procedură judiciară.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată recursul declarat ca fiind nefondat și urmează a-l respinge în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC B.T. SRL, cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 456 din 24 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.