Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 10 din 25 ianuarie 2002, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Dâmbovița a admis în parte contestația formulată de contestatorul E.G., împotriva deciziei de imputare nr. 263 din 15 mai 2000 emisă de intimata Direcția Silvică Târgoviște și a redus suma imputată contestatorului de la 59.567.176 lei la 50.129.857 lei.
Pentru a pronunța această sentință, Colegiul jurisdicțional a constatat pe baza probelor administrate că sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a contestatorului care, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic Moreni, nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, încălcând prevederile art. 12 lit. c) și e) din Regulamentul de pază aprobat prin Ordinul nr. 15/1998 al Ministerului Silviculturii și a cauzat o pagubă în valoare de 50.129.857 lei, reprezentând material lemnos nejustificat. Diminuarea prejudiciului s-a dispus prin considerarea și scăderea din gestiune a sumei de 9.437.319 lei, reprezentând riscul normal al serviciului.
Recursul jurisdicțional declarat împotriva acestei sentințe de contestatorul E.G. a fost respins prin decizia nr. 183 din 23 aprilie 2002, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi.
Instanța de recurs jurisdicțional a înlăturat apărările formulate de contestator, reținând că a fost dovedită fapta ilicită a acestuia care, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a produs prejudiciul constatat prin Nota înregistrată sub nr. 3852 din 27 aprilie 2000 la direcția intimată. Susținerile contestatorului privind faptele culpabile ale intimatei au fost apreciate ca neîntemeiate, cu motivarea că, la data de 5 februarie 2000, la nivelul Ocolului Silvic Moreni au fost luate măsurile necesare pentru asigurarea pazei și încredințarea cantonului silvic pădurarilor cu responsabilități în parcelele vecine, precum și faptul că, la momentul predării gestiunii către ceilalți pădurari, s-a constatat paguba pentru care s-a întocmit decizia de imputare.
Împotriva deciziei nr. 183 din 23 aprilie 2002 și în baza art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, a declarat recurs contestatorul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare la Colegiul jurisdicțional.
Recurentul a susținut că instanțele Curții de Conturi au avut în vedere o situație de fapt neconformă probelor administrate și din care rezulta că a fost internat într-o clinică de specialitate la 31 ianuarie 2000, că la data de 5 februarie 2000 Ocolul Silvic Moreni nu a predat cantonul pădurarilor cu responsabilități în parcelele vecine și că, în realitate, până la data de 30 martie 2000, cantonul nr. 4 Ciocoiești nu a fost în paza juridică a nici unui pădurar. Fără a contesta existența unei pagube evaluate la 50.129.857 lei, recurentul a arătat că aceasta s-a produs în perioada 5 februarie 2000 – 31 martie 2000 și este consecința activității culpabile a organelor de conducere din Ocolul Silvic Moreni care, contrar prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 15/1988 al Ministrului Silviculturii, nu au predat cantonul pădurarilor cu responsabilități din parcelele vecine.
Hotărârea instanței de recurs jurisdicțional a fost, de asemenea, criticată pentru omisiunea de a se pronunța asupra unor dovezi care erau hotărâtoare în judecarea pricinii. În acest sens, recurentul a arătat că în nota de constatare nr. 690 din 31 martie 2000 s-a recunoscut de către tehnicianul P.N. că în cantonul nr. 4 Ciocoiești au existat mai multe contravenții, dar nu s-a solicitat depunerea proceselor-verbale și a condicii de serviciu, conform art. 12 lit. d) din Regulamentul pentru paza fondului forestier.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin decizia de imputare nr. 263 din 15 mai 2000 emisă de Direcția Silvică Târgoviște, recurentul a fost obligat să plătească suma de 59.567.176 lei pentru prejudiciul produs în anul 1999, reprezentând contravaloarea unui număr de 1.457 cioate nejustificate – 35.162.537 lei și contravaloarea lipsurilor de masă lemnoasă din 4 partizi gestionate de recurent – 22.672.110 lei.
Actul de imputare s-a întocmit pe baza proceselor-verbale nr. 3.849 și nr. 3.851 din 27 aprilie 2000 încheiate de P.N., în calitate de tehnician de pază și protecție la Ocolul Silvic Moreni.
Instanțele Curții de Conturi au menținut decizia de imputare pentru suma de 50.129.857 lei, reținând că în limita acestei sume sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii materiale a recurentului, în calitatea sa de pădurar la cantonul silvic nr. 4 Ciocoiești, județul Dâmbovița.
Hotărârile pronunțate în acest sens de instanțele Curții de Conturi sunt nelegale și netemeinice, urmând a fi casate, întrucât nu au fost analizate toate apărările formulate de părți, probele administrate și dispozițiile legale avute în vedere la întocmirea deciziei de imputare.
Astfel, față de prevederile art. 108 alin. (1) C. muncii și art. 22 din Regulamentul pentru paza fondului forestier, aprobat prin Ordinul nr. 15/1988 al Ministerului Silviculturii, se constată că în cauză nu s-a stabilit cu certitudine dacă în patrimoniul intimatei s-a produs o pagubă datorată neîndeplinirii de către recurent a atribuțiilor de serviciu, data la care s-a produs prejudiciul, data la care a fost constatat și în ce cuantum, precum și modul în care s-a determinat suma imputată.
Decizia de imputare a fost emisă pentru suma de 59.567.176 lei, sumă care nu corespunde valorii însumate a celor două pagube reținute de intimată: 35.162.537 lei, contravaloarea unui număr de 1.457. cioate și respectiv, 22.672.110 lei, contravaloarea lipsurilor de masă lemnoasă.
Instanța de recurs jurisdicțional a înlăturat această neconcordanță, apreciind fără temei că este rezultatul unei erori materiale, fără a observa că suma de 59.567.176 lei a fost precizată și constatată ca valoare a pagubei în notele scrise depuse de intimată la 18 septembrie 2001, în cel de-al doilea raport de expertiză și în hotărârea Colegiului jurisdicțional Dâmbovița.
Hotărârile pronunțate de instanțele Curții de Conturi au constatat existența pagubei efective pe baza înscrisurilor depuse de intimată și a concluziilor celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză, dar nu cuprind considerentele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului și concluziile primului raport de expertiză.
Astfel, în primul raport de expertiză, după verificarea efectuată pe teren, s-a reținut că nu există prejudiciul în sumă de 22.690.110 lei, calculat pentru nerealizarea masei lemnoase, întrucât această sumă a fost justificată prin conținutul actelor de punere în valoare; de asemenea, s-a reținut că prejudiciul real pentru un număr de 325 cioate nejustificate este de numai 2.925.462 lei, în răspunderea solidară a contestatorului și a conducerii Ocolului Silvic Moreni, care nu a predat cantonul nr. 4 Ciocoiești în paza pădurarilor din cantoanele învecinate în perioada 31 ianuarie – 20 martie 2000.
Toate aceste concluzii nu au fost avute în vedere de instanțele Curții de Conturi, care și-au însușit și au motivat soluțiile pronunțate numai pe cel de-al doilea raport de expertiză. Instanțele Curții de Conturi nu au procedat la verificarea concluziilor din cel de-al doilea raport de expertiză, deși acesta s-a efectuat numai pe baza înscrisurilor prezentate de intimată și nu s-a explicat dacă, în lipsa stocurilor de masă lemnoasă, au fost avute în vedere documentele din evidența contabilă a ocolului silvic și actele de punere în valoare a materialului lemnos. De asemenea, în cea de-a doua expertiză, nu s-a motivat concluzia privind prejudiciul pentru suma de 36.875.066 lei, contravaloarea cioatelor nejustificate, deși această sumă este superioară celei din decizia de imputare, nu s-a stabilit vechimea cioatelor nejustificate pentru a se verifica dacă paguba efectivă s-a produs în anul 1999, cum s-a menționat în actul de imputare; referitor la cuantumul prejudiciului, se constată că nu există un calcul al sumei imputate și nu se poate stabili valoarea avută în vedere la data emiterii deciziei de imputare, dacă a fost scăzut un prejudiciu de exploatare (arbori rupți accidental cu ocazia exploatării unei partizi) și în ce sumă.
Instanțele Curții de Conturi nu au reținut că și, potrivit celei de-a doua expertize, prejudiciul constatat la 29 ianuarie 2000 a fost de numai 1.712.529 lei, singura sumă pentru care în procesul-verbal nr. 3849 din 27 aprilie 2000 s-a propus emiterea deciziei de imputare și pentru care s-a primit la 10 mai 2000 avizul Oficiului juridic al direcției intimate.
Față de contradicțiile existente între concluziile celor două expertize, instanțele Curții de Conturi nu au dispus efectuarea unui alt raport de expertiză sau depunerea altor înscrisuri relevante pentru stabilirea corectă a situației de fapt, cum sunt actele de control întocmite la cantonul gestionat de recurent în anul 1999, când s-a reținut a fi fost produsă paguba, procesele-verbale de inventariere a masei lemnoase, procesele-verbale de contravenții pentru cantonul respectiv, originalul declarației dată la 29 ianuarie 2000 de A.I., pentru a se verifica dacă a fost sancționat pentru tăierea ilegală de arbori.
Administrarea de noi probe era necesară și pentru verificarea apărărilor contestatorului privind compunerea nelegală a comisiei care a efectuat inspecția de fond pentru predarea cantonului și data efectivă la care a avut loc predarea-primirea acestui canton. Instanțele Curții de Conturi nu s-au pronunțat motivat asupra acestor apărări și nu s-a stabilit dacă au fost respectate de către intimată dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. final din Regulamentul pentru paza fondului forestier, potrivit cărora inspecția de fond pentru predarea-primirea cantonului silvic se efectuează de către șeful ocolului silvic sau împuternicitul său, cu participarea obligatorie a șefului de district, iar în situații deosebite, cum este cazul internării contestatorului în spital, predarea-primirea cantonului începe în maximum 24 ore de la data la care se impune acest lucru.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul declarat de contestatorul E.G., va casa atât decizia nr. 183 din 23 aprilie 2002, cât și sentința nr. 10 din 25 ianuarie 2002 și se va trimite cauza spre rejudecare la Colegiul jurisdicțional Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de E.G. împotriva deciziei nr. 183 din 23 aprilie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizi atacată și sentința nr. 10 din 25 ianuarie 2002 a Colegiului jurisdicțional Dâmbovița și trimite cauza spre rejudecare la același colegiu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.