Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 15 august 2000, la Tribunalul Bihor, reclamantul C.I. a contestat măsura luată de Inspectoratul Județean de Poliție a județului Bihor, de a i se retrage (anula) dreptul de a deține și folosi o armă de vânătoare, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. B) din Legea nr. 17/1996, măsură ce i s-a comunicat prin adresa nr. 1465 din 3 iulie 2000.
În urma unui declinator de competență, cauza a revenit spre soluționare, Curții de Apel Oradea care, prin sentința nr. 37/CA//2001 - P din 2 aprilie 2001, a respins acțiunea, pe considerentul că nu a fost parcursă procedura prealabilă.
Sentința a fost recurată de către reclamant.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 123 din 18 ianuarie 2002, a admis recursul și a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, constatând că a fost îndeplinită procedura prealabilă.
Pășind la rejudecarea pricinii, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul folosind arma pentru împușcarea câinelui unui vecin, deci în alte scopuri, decât pentru care s-a dat autorizația și pe de altă parte, fiind în procese cu consătenii, pentru pământ, s-ar pune în pericol, prin deținerea în continuare a armei, viața și integritatea corporală a locuitorilor satului.
Sentința a fost recurată de reclamant.
Prin motivele de casare scrise și susținute oral, recurentul a învederat că nu a împușcat nici un câine, că nu a folosit pușca de vânătoare împotriva cuiva, că trecutul său social și profesional îl recomandă ca o persoană pașnică și echilibrată, fără antecedente penale și tare psihice, iar în ce privește că a avut procese, susținerea este exactă, dar cu corectivul că nu el le-a provocat, ci că a fost chemat în judecată, iar procesele au fost declanșate în legătură cu aplicarea Legii nr. 18/1991.
Recursul este fondat.
Din cuprinsul adresei nr. 1465/2000 a Inspectoratului de Poliție a județului Bihor, cu care i s-a comunicat reclamantului, interdicția de a mai deține și folosi arma de vânătoare, nu rezultă temeiurile de fapt, care au fost avute în vedere la luarea acelei măsuri.
Martorii audiați în cauză nu relatează nici un fapt, de natură să justifice concluzia că reclamantul prin comportarea sa, ar pune în pericol viața locuitorilor satului. Împrejurarea că s-ar afla în procese civile vizând constituirea sau reconstituirea titlurilor de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, este nerelevantă, iar faptul că ar fi împușcat cu arma de vânătoare câinele unui vecin, nu este dovedită.
În raport cu contextul materialului probator, aflat la dosarul cauzei, măsura de interdicție aplicată apare ca fiind luată cu ușurință și nu se justifică.
În consecință, urmază a se admite recursul declarat, a se casa sentința atacată și în fond, a se admite acțiunea, anulându-se măsura de retragere (anulare) a permisului port-armă, comunicată reclamantului cu adresa nr. 1465 din 3 iulie 2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.I., împotriva sentinței civile nr. 261/CA/2002 - P din 20 mai 2002 a Curții de Apel Oradea.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea, în sensul că anulează măsura de retragere a permisului de port-armă, comunicată prin adresa nr. 1463/2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.