Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 299/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 1913 din 22 aprilie 2002, reclamanta I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. anularea hotărârii nr. 674 din 2 aprilie 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 327/CA/2002 - P,admițând acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 674 din 2 aprilie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost completată și modificată ulterior.

În motivarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că prin H.G. nr. 127/2000, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de „strămutat”, menționată la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, o include, și pe cea de refugiat, iar copiii născuți în refugiu, dobândesc statutul juridic al părinților și anume, acela de refugiat, respectiv domiciliul și cetățenia părților din statul de origine, cu drept de ședere legală și temporară în statul primitor.

Împotriva soluției astfel pronunțate a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

A criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi, iar instanța în mod greșit a interpretat prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, care nu prevede „stabilirea domiciliului obligatoriu”, ca situație distinctă, la acordarea drepturilor, deci nu pot beneficia de prevederile acestei legi, copiii care s-au născut ulterior strămutării părinților.

A susținut că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, este o modalitate de persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să existe cu capacitate juridică la data strămutării și să fi avut un domiciliu într-o localitate de unde să fi fost strămutată sau să se refugiat, condiție pe care reclamanta nu o îndeplinea, nefiind născută la acea dată.

Recursul este nefondat, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a fost strămutată în altă localitate, decât ce de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art .2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică și că această persecuție a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei, de folosința locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu și obligarea sa să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în altă localitate, în care a fost strămutată.

Așa fiind, instanța apreciază că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul strămutării, respectiv al persecuției din motive etnice.

Cum, în speță, se constată că reclamanta s-a născut în perioada de refugiere a părinților săi, suferind împreună cu ei efectele strămutării din localitatea de domiciliu, Curtea va constata acțiunea ca fiind întemeiată și va respinge recursul, ca nefondat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 327/CA/2002 din 3 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.