Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2006, contestatorul S.V.M. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3298 din 25 mai 2005, pronunțată în dosar nr. 274/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata A.N.R.D.E.
În motivarea cererii, se arată că, dezlegarea pricinii este rezultatul unei serii de greșeli materiale esențiale ce probau încălcarea clară a unor prevederi ale Constituției României, ale unor legi în vigoare, ale căror pacte și convenții internaționale la care este parte și România.
Contestatorul consideră că instanța de recurs nu a lecturat actele depuse în dosar și a pronunțat Decizia nr. 3298/2005 doar în baza pretențiilor nefondate și nedovedite ale intimatei.
Respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă se bazează pe o gravă eroare materială, întrucât au fost indicate textele considerate neconstituționale precum și articolul constituțional incident.
Contestatorul a exemplificat în cuprinsul contestației paginile care îi susțin opinia.
În ipoteza în care instanța nu ar fi respins ca inadmisibilă excepția neconstituționalității invocată, soluția legală era de admitere a recursului și de casare a sentinței pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin încheierea de ședință din 29 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003.
Prin Decizia nr. 503 din 16 octombrie 2006, pronunțată în Dosar nr. 10813/1/2006, completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva încheierii din 29 iunie 2006 a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte, soluționând contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 3298 din 25 mai 2005, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 iunie 2004, S.V.M., în calitate de reclamant a solicitat constatarea nelegalității Deciziei nr. 57/1997, art. 2 alin. (2) emisă de Președintele A.N.R.F.
Prin sentința civilă nr. 2023 din 11 octombrie 2004, pronunțată în dosar nr. 1614/2004, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca tardiv formulată, motivând încălcarea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) ultim din Legea nr. 29/1990.
Prin decizia nr. 3298 din 25 mai 2005, pronunțată în dosar nr. 274/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de S.V.M. împotriva sentinței de fond.
În prezentul dosar, contestatorul critică decizia instanței de recurs din perspectiva prevederilor art. 318 teza I C. proc. civ., când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În opina contestatorului, ignorarea de către instanța de recurs a probelor depuse la dosar reprezintă o greșeală materială.
Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formulate ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv, iar anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsesc dovezi în sens contrar.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură.
Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai este vorba de o greșeală materială, ci, eventual, o greșeală de judecată.
În speță, instanța de recurs a cunoscut despre existența cererii prin care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate și a făcut aprecieri asupra acesteia.
Nemulțumirea contestatorului ține de aprecierile făcute de către instanța de recurs în ceea ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Motivul invocat de către contestator nu se încadrează în prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., nu reprezintă o greșeală materială.
Față de acestea, Înalta Curte urmează a constata neîndeplinite prevederile art. 318 C. proc. civ. și a respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul S.V.M., împotriva Deciziei nr. 3298 din 25 mai 2005 pronunțată în dosar nr. 274/2005, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata A.N.R.N.D.E.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.