Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 123 din 17 martie 2003, a admis acțiunea formulată de T.F., a anulat hotărârea nr. 3937 din 31 ianuarie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat să i se recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr.1 05/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu și, deci, beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, reiterând aspectele invocate în hotărârea prin care a fost respinsă cererea reclamantei, în sensul că aceasta nu era născută la data când s-au refugiat părinții și, deci, nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care și persoanele refugiate.
În raport de aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data nașterii (7 iulie 1942 și până la 6 martie 1945), beneficiind de facilitățile acordate prin lege, întrucât efectele negative ale refugiului s-au răsfrânt și asupra nou-născuților, nu numai asupra părinților.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.123/CA/2003 – P din 17 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2003.