Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 15 aprilie 2002 și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, reclamanta N.E., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 524 din 4 aprilie 2002, pronunțată de pârâtă și să i se recunoască calitatea și drepturile acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
A susținut reclamanta că în mod nelegal pârâta a repus cererea, prin care a solicitat să se constate că împreună cu părinții săi, a fost expulzată, pe motive etnice, de regimul hortyst, fiind astfel prejudiciată de drepturile prevăzute de lege.
Prin sentința nr. 321/CA/2002 - P din 27 mai 2002, secția comercială și de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 524/2002, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000.
A reținut instanța de fond, că și copiii sunt beneficiari ai drepturilor acordate de lege, părinților, domiciliul copiilor fiind legal stabilit cu al părinților, regimul de persecuție etnică fiind aplicat fără o astfel de distincție – copii și părinți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o ca fiind nelegală, instanța acordând drepturi pe care legea nu le prevede.
Examinând recursul sub incidența motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.
Prin actele depuse, reclamanta a dovedit că familia sa – părinții și frații ei – au fost expulzați pe motive etnice, erau români, de către autoritățile regimului hortyst, din localitatea Sătmărel, județul Satu-Mare, cotropit de armata maghiară, în localitatea Simeria. În această localitate, la 3 decembrie 1941, s-a născut reclamanta.
Prin art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, au fost acordate unele drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 14 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etmice, iar la lit. c) este prevăzut că drepturile se acordă persoanei care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
A susține că drepturile nu se acordă copiilor care s-au născut înainte de 14 septembrie 1940 sau până la 6 martie 1945, înseamnă a prejudicia aceste categorii de persoane, pentru că este evident că și copiii minori aveau același tratament de persecuție din partea regimului hortyst, dar pe de altă parte, nu se poate separa domiciliul copiilo, de cel al părinților și este evident că nu aceasta trebuie să fie finalitatea acestui act reparatoriu, pentru cei care au avut de suferit ca urmare a refugierii, deportării sau expulzării.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința recurată este temeinică și legală, pe cale de consecintă, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 321/CA/2002 - P din 27 mai 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.