Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 aprilie 2002, SC E.P. SA a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 45/F/C din 8 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că hotărârea atacată nu a ținut seama că sucursala de la Râmnicu Vâlcea este plătitoare de T.V.A. din 1995 și că, în mod greșit, organul de control a refuzat să facă controlul numai la Pitești, instanța nereținând concluziile expertizei ce s-a administrat în cauză.
La 3 aprilie 2003, Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 45/F-C din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești.
S-a susținut în acest sens că reclamanta nu a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 26 din O.G. nr. 17/2000 și, respectiv pct. 11.2 din H.G. nr. 401/2000, astfel încât nu poate pretinde că i s-ar fi încălcat un drept recunoscut de lege.
Intimata a mai precizat că recurenta-reclamantă nu beneficiază de facilitățile acordate de art. 4 alin. (1) sau (2) ori de art. 5 din aceeași lege, după caz, deoarece debitorii, persoane juridice sunt obligați să-și achite integral obligațiile provenind din impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat cu termen de plată scadentă începând cu data de 13 octombrie 2000 și până la 29 decembrie 2000, inclusiv, obligațiile neîndeplinite de acesta.
A mai precizat intimata că recurenta-reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000, motivată de faptul că la nivel de societate, la data de 31 octombrie 2000, înregistra T.V.A. de plată neachitată la bugetul de stat, iar în perioada 19 octombrie 2000 – 29 decembrie 2000, nu a achitat la termen debitele datorate cu majorările de întârziere aferente.
Intimata a susținut că potrivit art. 25 din O.U.G. nr. 17/2000 și punctul 11.2 din H.G. nr. 401/2000, acte normative în vigoare la data controlului, subunitățile tip sedii secundare nu pot fi înregistrate ca plătitoare de T.V.A., iar dacă au fost înregistrate vor fi scoase din evidență în 30 de zile de la data publicării H.G. nr. 401/2000 în Monitorul Oficial, astfel încât începând cu 26 iunie 2000 unitatea nu mai putea fi înregistrată ca plătitoare de T.V.A. la Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea (M. Of, nr. 231/26.05.2000).
Din actele cauzei se reține că prin sentința nr. 45/F-C din 8 aprilie 2002, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea formulată de reclamanta SC E.P. SA împotriva pârâților Ministerul Finanțelor București și Direcția Controlului Financiar Fiscal Argeș, ca neîntemeiată.
S-a reținut că reclamanta SC E.P. SA nu a respectat termenele legale de plată a T.V.A. și a majorărilor aferente nici pentru perioada anterioară datei de 31 martie 2000, nici pentru perioada 1 martie 2000 – 31 decembrie 2000.
Reținând că expertul a evitat să răspundă dacă reclamanta a înregistrat pe total activitate (deci inclusiv subunitatea Râmnicu Vâlcea) datorii pentru bugetul de stat, deși instanța a dispus expres întocmirea unui supliment de expertiză cu acest obiectiv a înlăturat expertiza efectuată în cauză.
Verificându-se actele cauzei se constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins.
Procesul verbal din 14 martie 2001 întocmit de Direcția Controlului Financiar Fiscal Argeș, precum și decizia nr. 1721 din 26 octombrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice au stabilit în mod corect că recurenta-reclamantă datorează T.V.A. și majorări de întârziere, neputând beneficia de facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 163/2001, respectiv scutirea de la plată a majorărilor de întârziere aferente T.V.A.
SC E.P. SA, la nivel de societate, la data de 31 octombrie 2000 înregistra T.V.A. neachitată, iar în perioada 19 octombrie 2000 – 29 decembrie 2000 nu a achitat la termen debitele datorate cu majorările de întârziere aferente.
De observat că societatea a depus la Administrația Finanțelor Publice Pitești, sub nr. 23098 din 17 noiembrie 2000, situația majorărilor de întârziere în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 163/2000. Pe de altă parte (și sub acest aspect recurenta ignoră art. 25 din O.U.G. nr. 17/2000 și punctele 11.2 din H.G. nr. 401/2000), recurenta are o subunitate în județul Vâlcea, înregistrată la Registrul Comerțului Vâlcea sub nr. J.38/117/1995, înregistrată ca plătitor de T.V.A., conform adresei nr. 21/3921 din 20 martie 1995, iar potrivit balanței contabile a sediului din Pitești înregistrată la 30 iunie 2000, societatea datorează T.V.A. pentru perioada 1 martie – 30 iunie 2000 și majorări de întârziere.
Pentru perioada 1 iulie 2000 – 31 decembrie 2000 s-au calculat majorări de întârziere.
Deci societatea are datorii către buget, astfel că nu putea invoca O.U.G. nr. 163/2000.
Încercarea recurentei de a obține un control parțial, iar nu per/societate în întregul ei este nemotivată. În conformitate cu prevederile art. 25 din O.U.G nr. 17/2000 și a punctului 11.2 din H.G. nr. 401/2000, subunitățile tip sedii secundare nu pot fi înregistrate ca plătitoare de T.V.A. sau după caz vor fi scoase din evidență în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii (M. Of. nr. 231/26.05.2000).
Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E.P. SA Pitești împotriva sentinței civile nr. 45/F/C din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.