Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat anularea hotărârii nr. 4039 din 9 decembrie 2002 emisă de pârâtă și obligarea ei la emiterea unei noi decizii, prin care să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și pentru perioada septembrie 1940 – 25 iulie 1943.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 75 din 18 martie 2003, a admis acțiunea.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și, în fond, respingerea acțiunii.
Se arată că i-a acordat pârâtului calitatea de refugiat doar pe perioada 25 aprilie 1944 – 6 martie 1945, conform probelor administrate în fața comisiei, or declarațiile martorilor au fost contradictorii, nu atestă în mod cert perioada de refugiu.
Recursul este nefondat.
Neajunsurile reținute de pârâtă, contradicțiile din depozițiile martorilor, au fost remediate prin probele administrate în fața instanței de judecată, respectiv adeverința pentru repatriații prin Germania eliberată de Ministerul Economiei Naționale – Comisariatul General al Refugiaților.
Din coroborarea probelor administrate, declarațiile autentificate ale lui S.H. și C.E., cu actul depus, instanța, în mod judicios, a reținut că reclamantul s-a refugiat din Bucovina, în Polonia, ocupată de trupele naziste și apoi a fost returnată în România și pentru perioada septembrie 1940 – 25 iulie 1943.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 75 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.