Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4 februarie 2002 reclamantul A.P. a chemat în judecată Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, solicitând prelungirea vizei simple de ședere pentru afaceri.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este cetățean turc și din anul 2000 se află în România, unde este asociat la SC M.I. SRL, societate ce realizează profit și are toate impozitele plătite la zi.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 479 din 29 aprilie 2002, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să-i aprobe reclamantului prelungirea vizei simple pentru afaceri.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență se susține că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că reclamantul realizează mijloace de întreținere rezonabile, raportat la nivelul veniturilor din România și că potrivit dispozițiilor legale în materie, intimatul-reclamant trebuie să facă dovada că îndeplinește toate condițiile de prelungire a vizei în scop de afaceri, la data solicitării prelungirii vizei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că intimatul-reclamant, din anul 2000 este asociat al SC M.I. SRL, cu sediul în București, având ca obiect principal de activitate, un restaurant cu specific turcesc și are contract legal de închiriere într-un apartament situat pe B-dul Dinicu Golescu.
Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a apreciat că firma respectivă îi asigură un profit constant, care-i permite un trai decent în România.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, împotriva sentinței civile nr. 479 din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.