Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2003, reclamanta P.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 1822 din 15 octombrie 2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde calitatea de beneficiară și respectiv, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, persecutați din motive etnice și că pârâta, în mod eronat, a considerat că nu beneficiază de dispozițiile actului normativ sus indicat.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 145/CA/2003 - P din 31 martie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut că, în speță, calitatea de refugiat este un statut al persoanei, pe care îl dobândesc și copiii născuți în timpul refugiului.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.
Criticând hotărârea atacată, recurenta a arătat că soluția este nelegală, întrucât nici O.G. nr. 105/1999, nici Legea nr. 189/2000 și nici Legea nr. 367/2001 nu conțin reglementări exprese referitoare la drepturile persoanelor născute în timp ce părinții erau strămutați sau refugiați.
Mai mult decât atât, s-au respectat prevederile Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care menționează că nu beneficiază de prevederile actului normativ în discuție, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 25 februarie 1943, în localitatea Dănești, raionul Șomcuta Mare, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie, 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate urmările nefavorabile ce au decurs din această situație.
Intimata-reclamantă se încadrează în situația expusă, fiind născută ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele acestora, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suportat în mod direct repercursiunile nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Așa fiind, nu pot fi avute în vedere „precizările” invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai mult, contrazic spiritul legii.
În considerarea celor expuse, sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 145/CA/2003 - P din 31 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.