Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 31 mai 2001, reclamanta R.A.T.B. a solicitat anularea deciziei nr. 526/2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, a procesului-verbal nr. 12041/1999 încheiat de Direcția Finanțelor Publice a municipiului București, rambursarea sumei de 7.956.125.380 lei T.V.A., plus cheltuieli de judecată incluzând și taxa de timbru achitată conform Legii nr. 105/1997.
În motivarea acțiunii s-a arătat că Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București a efectuat un control fiscal în urma cererilor de rambursare a T.V.A. formulate de petentă: 48.969.619.906 lei T.V.A. de rambursat, aferentă lunilor iunie și iulie 1999, sumă care nu include și suma de 7.956.125.368 lei, care face obiectul prezentei plângeri.
S-a precizat că Ministerul Finanțelor Publice a reținut că în procesul-verbal de control s-a constatat doar neoperarea în contabilitate a T.V.A. conform naturii ei, stabilită prin procesele-verbale de control anterioare celui atacat în prezent, iar împotriva proceselor-verbale anterioare se puteau urma căile de atac prevăzute în legislația de la acea dată.
Reclamanta a menționat că sumele de 3.934.800.000 lei și de 13.781.804 lei nu au făcut obiectul controalelor anterioare, datorită efectuării controlului pentru trimestrul IV al anului 1997 pe baza balanței de verificare preliminatorii și nu pe baza celei definitive, care a stat la baza întocmirii bilanțului contabil pe anul fiscal 1997; că suma de 3.674.604.472 lei T.V.A. a fost eronat calculată de organele fiscale; în ce privește veniturile cantinei obținute din prepararea hranei pentru salariații regiei, nu se datora T.V.A.
Prin sentința civilă nr. 443/2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte, numai cu privire la suma de 5.841.544.672 lei T.V.A., plus restituirea taxelor de timbru din procedura prealabilă, proporțional cu cuantumul pretențiilor admise.
Instanța a reținut că: suma de 3.934.800.000 lei reprezentând T.V.A. trebuie restituită petentei, deoarece nu a fost cuprinsă în actul de control fiscal pentru trimestrul IV al anului 1998; suma de 13.781.804 lei din eroare nu a fost solicitată de reclamantă să-i fie rambursată în ianuarie 1998, însă la momentul contestării procesului-verbal din 29 octombrie 1999 se afla în termenul de prescripție prevăzut de O.G. nr. 11/1996; suma de 1.892.962.868 lei a fost colectată de două ori, astfel încât petenta este îndreptățită la restituire.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen reclamanta și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului formulat de Regia Autonomă de Transport București, se susține că acțiunea trebuia admisă în totalitate, întrucât nu s-a contestat decât măsura disciplinară financiară luată prin procesul-verbal nr. 12041 din 29 octombrie 1999, fiind vorba de o creanță a contribuabilului față de bugetul de stat, creanță consemnată contabil în contul 4424 „T.V.A. de rambursat” și care poate fi solicitată într-o perioadă de 5 ani de la sfârșitul exercițiului financiar în care s-a născut creanța. Posibilitatea contestării măsurii de disciplină financiară impusă este justificată de împrejurarea că recurentei, în viitor, i se vor condiționa admiterea cererilor de restituire a altor sume reprezentând T.V.A., de respectarea (executarea) măsurii impuse prin procesul-verbal din 29 octombrie 1999.
În recursurile formulate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, se arată că: instanța a analizat în mod eronat fondul pricinii din moment ce prin decizia Ministerul Finanțelor Publice, contestația a fost respinsă ca fiind fără obiect; sumele pentru care a fost admisă în parte acțiunea au fost menționate în procese-verbale anterioare de control, necontestate de reclamantă; pentru suma de 13.781.804 lei petenta nu a formulat cerere de restituire; nu se putea dispune restituirea taxelor de timbru din procedura prealabilă, sentința fiind nemotivată în acest sens.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursurilor formulate în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Din probele administrate în cauză rezultă că prin procesul-verbal de control nr. 12041 din 29 octombrie 1999, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, în urma cererii reclamantei, de rambursare a sumei de 48.969.619.906 lei reprezentând T.V.A. de rambursat pentru lunile iunie și iulie 1999, s-a dispus ca regia să opereze în contabilitate regularizările privind soldul contului 4424, conform celor stabilite la controalele anterioare.
Prin decizia nr. 526/2001 a Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca „fără obiect” contestația Regiei Autonome de Transport București, reținându-se că suma contestată nu a făcut obiectul procesului-verbal atacat.
La judecarea cauzei în fața primei instanțe, s-a efectuat o expertiză contabilă conform raportului aflat la dosar. De asemenea, expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de Ministerul Finanțelor Publice.
Coroborând constatările expertului cu actele depuse la dosar și având în vedere susținerile părților, Curtea apreciază că măsura disciplinară financiară la care a fost obligată reclamanta prin procesul-verbal contestat, circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (1) ultima teză din O.U.G. nr. 13/2001.
Suma de 3.934.800.000 lei reprezentând T.V.A., aferentă facturii nr. 9202614 din 25 noiembrie 1997, emisă de ROCAR pentru autobuze achiziționate de reclamantă, nu a făcut obiectul vreunui control de fond. Factura a fost înregistrată în jurnalul de cumpărări în luna noiembrie 1999 și apoi a fost stornată și înregistrată în luna ianuarie 1998.
Raportul de expertiză a stabilit că atât deconturile, cât și cererea de rambursare a T.V.A. au fost întocmite fără cuprinderea facturii nr. 9202614/1997, iar în luna februarie 1998 autoritățile fiscale au efectuat verificarea pentru trimestrul IV, fără cuprinderea acestei facturi. Ca urmare, suma respectivă reprezintă T.V.A. de rambursat, cu mențiunea că regularizarea a fost efectuată de reclamantă în luna martie 1998, având drept urmare includerea sumei în bilanțul contabil al anului 1997. Operațiunea este conformă pct. 23 lit. d) al Regulamentului de aplicare a Legii contabilității, aprobat prin H.G. nr. 704/1993, întrucât a fost efectuată înainte de depunerea bilanțului contabil aferent anului 1997, care a avut loc în luna aprilie 1998, potrivit Normelor emise de Ministerul Finanțelor Publice.
În ce privește suma de 13.781.804 lei T.V.A. de rambursat, din care suma de 11.281.494 lei este cuprinsă în balanța de verificare din luna decembrie 1997 și suma de 2.500.310 lei este cuprinsă în balanța de verificare din luna ianuarie 1998, se constată că din eroare recurenta-reclamantă nu a solicitat în perioada respectivă rambursarea sumei, această cerere fiind făcută la data de 26 februarie 1999, în termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de dispozițiile art. 91 din O.G. nr. 11/1996, modificată.
Referitor la suma de 1.892.962.868 lei reprezentând T.V.A. de rambursat, se reține că suma a fost colectată de două ori. Înregistrarea veniturilor din producție de construcții-montaj s-a făcut de două ori, astfel că T.V.A. - ul, la rândul său, a fost colectat de două ori. În aceste condiții, există în mod evident dreptul de rambursare, neputându-se opune o eroare contabilă care a fost între timp îndreptată conform art. 27 alin. final din Legea nr. 82/1991.
Prin procesul-verbal nr. 3826 din 23 noiembrie 1998, organele fiscale au dispus colectarea acestei sume, însă ulterior, ca urmare a vânzării producției respective, reclamanta a întocmit factură fiscală către client, colectând încă o dată T.V.A., în sumă de 1.892.962.868 lei. Așadar, suma a fost colectată de două ori pentru aceeași valoare, respectiv o dată la momentul controlului în noiembrie 1998 și a doua oară la momentul vânzării efective a producției, motiv pentru care a solicitat rambursarea sumei.
În ce privește celelalte sume a căror rambursare a fost solicitată, se constată că au format obiectul unor procese-verbale anterioare care nu au fost contestate de reclamantă, astfel încât nu pot fi analizate în prezenta cauză. Chiar dacă reclamanta a efectuat acele plăți fără să le datoreze, întrucât sumele nu au fost contestate la timpul respectiv, conform procedurilor legale, procesele-verbale anterioare de control au devenit definitive și temeinicia sau netemeinicia plăților nu mai poate fi analizată.
Opoziția la executarea măsurii de disciplină financiară dispusă prin procesul-verbal contestat poate fi promovată, astfel cum s-a și analizat mai sus, pentru cele trei sume reprezentând T.V.A. de rambursat, care nu au format obiectul vreunui proces-verbal de control anterior, în măsura în care nu se contestă sume rămase definitiv în sarcina petentei, prin neatacarea actelor de control care le menționau, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 13/2001.
Cât privește împrejurarea că prin decizia nr. 526/2001 a Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă contestația ca „fără obiect”, aceasta nu reprezintă un impediment pentru ca instanța să se pronunțe asupra fondului pricinii, plângerea formulată în temeiul art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001, fiind o cale de atac devolutivă.
Cu referire la obligarea pârâtelor la plata taxelor de timbru, achitate de reclamantă în cadrul procedurii prealabile jurisdicțional-administrative, se constată că dispoziția instanței a fost pronunțată în mod legal în baza art. 274 C. proc. civ.
Cât privește solicitarea recurentei-reclamante R.A.T.B., conform concluziilor orale și scrise, de obligare a pârâților la plata onorariului de avocat de la judecarea cauzei în primă instanță, Curtea o va respinge. Această solicitare nu a format motiv de recurs și nici nu sunt aplicabile dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât toate recursurile vor fi respinse, cheltuielile de judecată efectuate în recurs nu se vor acorda.
Pentru considerentele expuse, toate recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de R.A.T.B., de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 443 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.