Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 19 noiembrie 2001, B.R.D., sucursala Brăila, a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea procesului-verbal din 20 iulie 2001 și a deciziei nr. 1619 din 16 octombrie 2001 și desființarea măsurii dispuse, de neacordare a deductibilității la calculul profitului impozabil, pentru cheltuielile privind provizioanele specifice de risc, la nivelul la care banca a constituit aceste cheltuieli.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele financiare au exclus din categoria cheltuielilor deductibile, diferența de 25.481.850.360 lei, reprezentând provizioane specifice de risc.
Această măsură, a arătat reclamanta, este eronată, întrucât toate reglementările legale fac trimitere la normele proprii de creditare ale băncilor comerciale. Astfel, s-a precizat că la acordarea creditelor, băncile cer solicitantului garantarea creditelor, în categoria colaterale acceptate de conducere, incluzându-se garanții reale și personale, reglementate de dispozițiile legale în vigoare și care sunt prevăzute în normele de creditare ale societății bancare.
Prin sentința civilă nr. 284 din 28 decembrie 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că organul de control a procedat în mod legal la recalcularea necesarului de provizioane specifice de risc, fără diminuarea valorii garanțiilor înscrise în contractele de garantare și de credit.
Astfel, conform art. 5 din H.G. nr. 335/1995 și art. 4 din O.G. nr. 70/1994, cheltuielile privind provizioanele specifice de risc constituite în alte moduri decât cele prevăzute prin actele normative în vigoare, cât și în situația stabilirii acestora peste limitele legale, nu pot fi deduse la calculul profitului impozabil al societății bancare respective.
Datorită faptului că sucursala bancară nu a ținut cont la constituirea provizioanelor de normele Băncii Naționale a României nr. 3/1994, luând în calcul altă valoare a garanțiilor decât cea de la data acordării creditelor, peste limitele reglementate de H.G. nr. 335/1995 și neasigurând condițiile minime necesare pentru rambursarea la scadență sau recuperarea celor devenite restante, s-a dispus în mod corect excluderea diferenței de 25.481.850.360 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B.R.D., sucursala Brăila, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond nu a avut la dispoziție toate actele care au stat la baza procesului-verbal de control și nici nu a luat în considerare înscrisurile determinante în cauză, astfel încât nu a apreciat corect situația de fapt a litigiului.
S-a mai arătat că instanța a interpretat eronat raportul juridic dedus judecății, neavând în vedere că provizioanele specifice de risc de credit se calculează la nivelul persoanei juridice, care este B.R.D., iar nu la nivelul sucursalelor acesteia, care sunt unități fără personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, reclamanta a relevat faptul că volumul provizioanelor nedeductibile din punct de vedere fiscal a fost stabilit prin aproximarea masei impozabile.
Având în vedere că provizionarea unui credit se calculează individual pentru fiecare credit în parte, metoda de control folosită de organele de fiscale, de a calcula provizioanele specifice de risc de credit per ansamblu, pe fondul de credite al sucursalei, a fost greșită. Instanța ar fi trebuit să suplinească lipsa unui calcul contabil și să ordone efectuarea unei expertize contabile.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Criticile formulate de reclamantă privind împrejurarea că instanța nu a avut la dispoziție toate actele necesare, pentru a concluziona în cunoștință de cauză asupra deductibilității provizioanelor specifice de risc, sunt fondate.
În lipsa procesului-verbal nr. 4614 din 23 aprilie 2002, întocmit de Direcția Generală de Îndrumare și Control Fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, înscris depus în recurs, a anexelor la actul de control a contractelor de credit și a celor de garanție, nu este posibilă determinarea calculului provizioanelor deductibile fiscal.
Instanța de trimitere va dispune depunerea actelor sus-menționate, precum și efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cu exactitate, prin analiza fiecărui credit în parte, modul de constituire a provizioanelor specifice de risc de credit, aferente creditelor acordate de sucursala Brăila a B.R.D., dacă aceste provizioane sunt deductibile fiscal și dacă reclamanta datorează impozitul pe profit, calculat suplimentar.
Așadar, fiind necesară suplimentarea probelor, Curtea, admițând recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.R.D., sucursala Brăila, împotriva sentinței civile nr. 284 din 28 decembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.