Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 6097/2002, reclamantul D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara, anularea Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 35056 din 27 august 2002, ca fiind abuziv și repunerea sa în drepturile avute anterior și anume, să fie numit suplinitor calificat. A mai solicitat daune reparatorii în valoare de 100.000.000 lei, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că a participat la examenul de titularizare din 16 iunie 2002, că la data desfășurării concursului nu a fost înștiințat de consecințele obținerii unei note sub 5, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 35056 fiind dat ulterior desfășurării concursului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 31 din 12 februarie 2003, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 potrivit cărora acțiunea în contencios administrativ este admisibilă, numai dacă s-a respectat procedura prealabilă instituită de acest text, procedură ce trebuia realizată anterior introducerii acțiunii.
Totodată, a reținut instanța, reclamantul nu a respectat nici prevederile art. 20 din Metodologia privind ocuparea posturilor catedrelor din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215 din 22 februarie 2002, întrucât nu a contestat în termen de 3 zile, rezultatele concursului la care a participat în luna august 2002.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul care a participat la concursul de titularizare din luna august 2002, nu a obținut minimul notei 5 pentru a putea participa la celelalte etape, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215/2002.
Criteriile de evaluare și condițiile de declarare a candidaților ca fiind admiși, au fost aduse la cunoștința acestora cu ocazia organizării concursului.
Împotriva hotărârii astfel pronunțate, reclamantul D.D. a declarat recurs, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut că, în mod eronat, instanța a reținut nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, întrucât nu contestă rezultatul concursului de titularizare și nu pune în discuție nota obținută, ci doar consecința nelegală de a nu avea dreptul să participe la celelalte etape.
De asemenea, instanța a reținut eronat faptul că a participat la concursul pentru obținerea unui post de suplinitor desfășurat în luna august 2002, întrucât acțiunea sa are la bază tocmai faptul că dreptul său de a participa la toate etapele prevăzute de lege i-a fost încălcat.
A mai susținut că nici Legea învățământului nr. 84/1995 și nici Legea privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997 nu stabilesc în mod clar condițiile pentru a ocupa un post didactic în învățământul preuniversitar, respectiv nu conțin interdicția participării la concursul de ocupare a posturilor de suplinitori a celor care au obținut note sub 5.
În acest sens, arată recurentul, instanța de fond a dat o interpretare greșită art. 8 alin. (1) din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215/2001, care prevede că posturile de suplinitori se ocupă cu prioritate de către candidații care au obținut la concursul de titularizare minim media 5, în ordinea descrescătoare a mediilor.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a reținut, în mod corect, faptul că recurentul-reclamant nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Astfel, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/1990 privind contenciosul administrativ, înainte de a cere instanței anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (2) din lege, autorității emitente care este obligată să rezolve reclamațiile în termen de 30 de zile.
Or, în cauză este dovedit că reclamantul nu a putut proba îndeplinirea acestei exigențe legale.
De asemenea, instanța a reținut întemeiat faptul că recurentul nu a formulat în termenul legal prevăzut de Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215/2002, de 3 zile de la afișarea rezultatelor, contestație împotriva rezultatelor concursului, toți candidații luând cunoștință la momentul organizării concursului, despre criteriile de evaluare și condițiile de promovare
Curtea reține că Legea nr. 128/1997 și art. 8 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215/2002, precizează că au prioritate la încadrarea pe posturile didactice, ca suplinitori, persoanele care au participat la concursul de titularizare și care au obținut minim media 5, în ordinea descrescătoare a mediilor. Aceste două condiții trebuiau îndeplinite cumulativ de către candidați.
Or, reclamantul, deși a participat la concursul de titularizare, nu a obținut media 5.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia circulara Ministerului Educației și Cercetării nr. 35056 din 27 august 2002, prin care se precizează ordinea de ocupare a posturilor, este nelegală, cât timp este emisă în exercitarea atribuțiilor de coordonare metodologică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice prin suplinire, cu respectarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.D. împotriva sentinței civile nr. 31 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.