Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 10 februarie 2003, reclamantul V.G. a solicitat ca. în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Buzău, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Apărării Naționale, să fie anulată hotărârea nr. 533 din 22 noiembrie 2002 emisă de prima pârâtă și să se constate calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 4 ianuarie 1959 – 6 decembrie 1960, a efectuat serviciul militar de muncă și că, în mod nelegal, pârâta a respins cererea sa de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Prin sentința nr. 34 din 6 martie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a hotărârii nr. 533 din 22 noiembrie 2002, cu motivarea că unitatea militară la care reclamantul a efectuat stagiul militar nu s-a aflat în subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel încât nu pot fi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Prin aceiași sentință, a fost respinsă cererea formulată împotriva pârâților Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Apărării Naționale, constatându-se lipsa calității procesuale pasive a acestor autorități administrative, care nu au atribuții în recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și admiterea acțiunii de anulare a hotărârii nr. 533 din 22 noiembrie 2002.
Recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat greșit prevederile Legii nr. 309/2002, de care este în drept să beneficieze pentru perioada 4 ianuarie 1959 – 16 decembrie 1960, când a efectuat serviciul militar la muncă, respectiv la Șantierul C.F.R. Cojocna, Balastiera Dîmbu Rotund, Cariera de Piatră Bologa și Șantierul Ciucea.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, de prevederile acestei legi beneficiază cetățenii români, care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
Instanța de fond a interpretat corect aceste dispoziții legale și a respins acțiunea, constatând că unitatea militară la care recurentul a efectuat serviciul militar, nu s-a aflat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Militar.
Față de această situație, care rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a stabilit corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru acordarea drepturilor solicitate prin acțiune.
În consecință, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.G. împotriva sentinței civile nr. 34 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.