Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul M.N. a chemat ia judecată pârâta C.J.P.C. solicitând anularea Hotărârii nr. 2595 din 13 octombrie 2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 modificată și completată și să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că greșit i-a fost respinsă cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 întrucât s-a dovedit cu înscrisurile depuse că părinții și bunicii săi au fost strămutați în anul 1940 din Cadrilater în Dobrogea, datorită schimbului de populație ca urmare a Tratatului încheiat la 7 septembrie 1940 la Craiova între Bulgaria și România.
Prin sentința civilă nr. 1973 din 26 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului M.N., a anulat Hotărârea nr. 2595 din 13 octombrie 2003 și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 așa cum a fost modificată si completata prin Legea nr. 189/2000 pentru perioada 26 mai 1942 - 06 martie 1945, începând cu data de 01 februarie 2003.
Pentru a hotărî astfel a reținut că părinții reclamantului în anul 1940 au fost nevoiți să plece de la domiciliul lor situat în Cadrilater Bulgaria, în localitatea Călărași, ca urmare a Tratatului încheiat între România și Bulgaria la data de 7 septembrie 1940 și că reclamant s-a născut la data de 26 mai 1942 în Călărași, în timpul strămutării părinților săi, motiv pentru care acesta beneficiază de dispozițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, recurenta a susținut că în condițiile în care intimatul s-a născut în luna mai a anului 1942, iar schimbul de populație s-a produs în anul 1940, în mod evident nu poate beneficia de prevederile legii ca titular, nefiind născut sau conceput la data refugiului.
A mai susținut că nu se poate accepta raționamentul expus în cuprinsul motivării, potrivit căruia dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea de la aceste prevederi a persoanelor născute după strămutare sau în refugiu. Aceasta întrucât legea prevede, în mod expres, pe acele persoane care sunt îndreptățite să beneficieze de prevederile legii, ceea ce înseamnă că sunt excluse alte categorii de persoane.
Din analiza soluției Instanței de Fond, a motivelor de recurs și a înscrisurilor din dosar, în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 26 mai 1942 în localitatea Călărași, Raionul Călărași, acolo unde părinții acestuia se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a unui schimb de populație stabilit prin Tratatul de la Craiova încheiat între România și Bulgaria la data de 7 septembrie 1940.
Din situația de avere imobilă rurală a locuitorului M.G. (tatăl reclamantului), rezultă că acesta a deținut în comuna Turtucaia, județul Durostor, 5000 m 2 teren arabil.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile, prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a schimbului de populație din Bulgaria în România.
Pe cale de consecință Curtea constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 1973 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.