S-a luat în examinare recursul declarat de SC”A.I.”SRL împotriva sentinței civile nr.189 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați- Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă SC”A.I.”SRL reprezentată de avocatul I.S. și intimații pârâți Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați și Biroul Vamal Brăila, toți reprezentați de consilierul juridic E.A.
Procedura completă.
Avocatul I.S. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii formulate de SC”A.I.”SRL, cu referire la motivele invocate în scris.
Consilierul juridic E.A. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
Reprezentatul Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii și în subsidiar casarea cu trimitere pentru completarea raportului de expertiză.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 26.02.2002, (dosar nr.398/2001) reclamanta SC”A.I.”SRL a solicitat anularea deciziei nr.130 din 2.02.2001 emisă de Direcția Generală a Vămilor, a deciziei nr.27 din 14.06.2000 emisă de Direcția Regională Vamală Galați, a procesului verbal din 7.02.2000 întocmit de inspectori din cadrul Direcției de Supraghere și Control Vamal Galați și a actelor constatatoare nr.53 și 54 din 13.03.2000 întocmite de Biroul Vamal Brăila, precum și exonerarea reclamantei de plata sumei de 2.190.299.202 lei.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că a importat utilaje, conform DVI nr.3525 din 9 10.1998 și DVI nr.3707 din 20.10.1995, în valoare de 1.472.645 DM, cu scutire de la plata taxelor vamale, dar că ulterior organele vamale au considerat că nu beneficiază de facilitățile privitoare la scutirea de plată a taxelor vamale și a obligat-o să plătească suma de 2.190.2999.202 lei cu acest titlu.
Mai arată că utilajul importat, respectiv instalația de producere a alcoolului, se cuprinde la poziția tarifară 84.38.80.91 - mașini și utilaje pentru prepararea băuturilor, cum a fost încadară inițial și de organele vamale, nu la poziția 84.19.40.00 – instalație de distilare sau rectificare, pentru că instalația de distilare nu are un caracter esențial în cadrul întregii instalații importate.
Printr-o cerere separată, formând obiectul dosarului nr.399/2001 al Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC”A.I.”SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal din 7.02.2000 și a actelor constatatoare nr.53 și 54 din 13.03.2000, cerere admisă prin încheierea din 26.02.2001 pronunțată în camera de consiliu, prin care s-a dispus suspendarea executării actelor respective până la soluționarea acțiunii de fond.
Curtea de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.189 din 6 septembrie 2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că organele vamale au încadrat corect bunurile în discuție la poziția tarifară 84.19.40.00, ele reprezetând o instalație de distilare și de rectificare, nu o instalație completă de fabricare a băuturii.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este nelegală și netemeinică pentru că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșite aprecieri a situației de fapt și pentru că hotărârea a fost dată cu ignorarea prevederilor legale aplicabile în materie.
Susține că utilajele importate, împreună cu cele pe care le avea deja în dotare, constituie o instalație completă de fabricare a alcoolului etilic, situație pe care nu o contestă, dar instanța a ignorat concluziile expertizei că faza tehnologică ce este caracteristică procesului de fabricare a alcoolului este fermentarea, nu distilarea.
Mai susține că instanța nu a ținut cont de regulile generale pentru interpretarea sistemului armotizat de denumire și codificare a mărfurilor prevăzute în Convenția de la Bruxelles din 14 iunie 1983 și de Normele tehnice de interpretare, făcând și o motivare contradictorie în ce privește încadrarea tarifară a instalației de plămădire-zaharificare și a instalației de distilare, rectificare.
Recursul este nefondat.
Recurenta a importat din Germania, în mai multe rânduri, o instalație de distilare a alcoolului, așa cum s-a menționat și în contractul încheiat cu partenerul din Germania, care a înscris instalația la poziția tarifară 84.19.40.00 în declarațiile vamale de export.
Dar, la introducerea în țară a instalației recurenta a înscris-o în declarațiile vamale de import la altă poziție tarifară și anume la 84.38.80.91- mașini și utilaje pentru fabricarea băuturilor, considerând că aceasta face parte din instalația completă de procesare a alcoolului etilic, împreună cu moara de măcinare, rezervoarele de fermentație și rezervoarele de depozitare a alcoolului etilic, utilaje pe care recurenta le avea deja în dotare.
In urma controlului efectuat ulterior la recurentă, organele vamale au constatat că în realitate utilajele importate au fost greșit încadrate de aceasta la poziția tarifară 84.38.80.91, când în realitate încadrarea corectă era 84.19.40.00, astfel că ele nu se mai încadrau în lista anexă a Hotărârii Guvernului nr.100/1998 care prevedea scutirea acestora de la plata taxelor vamale și s-a dispus obligarea recurentei la plata taxelor vamale aferente acestor importuri.
Punctul de vedere al organelor vamale, însușit și de către instanța de fond, este cel corect.
Trebuie avut în vedere că în contractul nr.29 din 30.04.1998 încheiat de recurentă cu societatea Jacob Carl GmbH, s-a prevăzut livrarea de către societatea străină, către recurentă, a unei instalații de distilat.
De asemenea, în declarațiile vamale de export întocmite de firma germană s-a trecut codul tarifar 84.19.40.00, aferent aparatelor de distilare sau rectificare, ca și în facturi, scrisori de transport și în certificatele de origine tip EUR 1.
Recurenta susține că în conformitate cu Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat, prevăzute în Convenția de la Bruxelees, și cu Normele tehnice de interpretare a Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încadrarea corectă a utilajului importat este la poziția tarifară 84.38.80.91 – categoria mașini pentru fabricarea băuturilor, punct de vedere nereal.
Titlul poziției tarifare generale 84.19 este definit „Aparate și dispozitive, echipamente industriale sau de laborator încălzite sau nu electric, pentru tratarea materialelor prin operații ce implică o schimbare a temperaturii cum sunt încălzirea, coacerea, fierberea, prăjirea, distilarea, rectificarea,...”
In schimb, poziția tarifară generală 84.38 este definită „Mașini și aparate, nedenumite și necuprinse în altă parte în acest capitol, pentru prepararea sau fabricarea industrială a alimentelor sau băuturilor, altele decât mașinile și aparatele pentru extragerea sau prepararea uleiurilor sau grăsimilor vegetale stabilite sau animale”,cu precizarea că la această poziție se cuprind mașinile și aparatele concepute în vederea preparării sau fabricării industriale a alimentelor sau a băuturilor pentru consumul lor imediat sau conservare, atât pentru alimentația umană, cât și pentru alimentația animalelor.
Dar, din instalația de distilare importată se obține alcool etilic de concentrație 96o, care nu este o băutură produsă în vederea consumului imediat.
Din prevederile de mai sus se desprinde concluzia că instalația de distilare nu poate fi încadrată la poziția tarifară generală 84.38, ci la poziția tarifară generală 84.19, iar în cadrul ultimei la subpoziția 40.00 – aparate de distilare sau de rectificare.
Susținerile expertului tehnic, consemnate în raportul de expertiză și în răspunsul la obiecțiuni, pot fi reținute numai în ce privește produsul finit ce se obține, care este alcool etilic cu o concentrație de 96o, folosit în industria farmaceutică și cea alimentară, dar nu pentru consumul imediat , direct, al oamenilor, așa cum se prevede la poziția tarifară generală 84.38.
De altfel, chiar expertul a evitat să răspundă la întrebarea referitoare la acordarea facilităților vamale în funcție de procesul tehnologic sau de încadarea tarifară stabilită prin lege, susținând că nu cunoaște punctul de vedere al legiuitorului.
Cum România a aderat la Convenția de la Bruxelles privind sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, prevederile acestei convenții sunt aplicabile și pentru mărfurile importate de persoane fizice sau juridice române.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, în temeiul art.14 din Legea nr.29/1990 și art.299 și următoarele din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC ”A.I.” SRLîmpotriva sentinței civile nr.189 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați- Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003