Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 597/45/2007, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta R.A.J.A.C. Iași, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Iași și Municipiul Iași – D.E.F.P.L., dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 40068 din 1 martie 2007 emisă de acest din urmă pârât, în baza raportului de inspecție fiscală nr. 40067 din aceeași dată, pentru diferențele de impozit teren și diferențele de impozit clădiri, pentru anii 2005 și 2006, precum și pentru majorările de întârziere aferente acestor impozite.
Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 215 C. proc. fisc.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Iași și Municipiul Iași - D.E.F.P.L., susținând că este netemeinică și nelegală. În motivarea recursului, recurenții reiterează argumentele invocate în fața Instanței de Fond, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. referitoare la suspendarea executării actului administrativ fiscal, raportat la art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară Instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea Instanței de Fond".
De asemenea, conform art. 15 alin. (1) din același act normativ, „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată Instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, Instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
Rezultă, așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
În speță, nu se contestă că intimata - reclamantă a cerut anularea actului administrativ a cărui executare solicită să fie suspendată, cererea făcând obiectul Dosarului nr. 597/45/2007, în care a fost pronunțată încheierea recurată.
Celelalte două condiții, astfel cum rezultă din prevederile legale citate, se determină reciproc, logic neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără existența pericolului producerii unei pagube.
Astfel, în timp ce condiția existenței unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ fiscal contestat (verificare ce nu poate fi realizată cu ocazia soluționării cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât, în cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile), condiția referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecința imediată și directă a afectării grave a serviciului public prestat de intimata - reclamantă, respectiv alimentarea populației cu apă potabilă și a agenților economici cu apă industrială.
Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ce-l privește, se poate adresa Instanței pentru a obține suspendarea executării actului.
În acest sens sunt, de altfel, și prevederile cuprinse în Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al C.E. cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie, să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
Or, tocmai acestei categorii de măsuri de protecție provizorie îi aparține și măsura suspendării executării Deciziei de impunere nr. 40068 din 1 martie 2007 emisă de D.E.F.P.L. Iași, pe care Instanța de Fond a dispus-o prin încheierea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Față de considerentele arătate și apreciind că nu sunt întemeiate criticile recurentei, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Iași și Municipiul Iași - D.E.F.P.L. împotriva încheierii din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 597/45/2007.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.