Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2002, reclamanta C.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 1150 din 11 martie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința nr. 328/CA/P din 3 iunie 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1150 din 11 martie 2002 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la 21 iunie 1941, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 și C. proc. civ.
În primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greșit reținută în cazul intimatei care, nefiind născută la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată.
Prin cel de al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de folosință anticipată este recunocută minorului de la data concepției, numai în materia dreptului la moștenire și deci, intimata care s-a născut după strămutarea părinților săi în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Fiind născută după data la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice, din localitatea de domiciliu, în localitatea Uileacul de Beiuș, intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatei, refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză, dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 21 iunie 1941, intimata a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de beneficiară al Legii nr. 189/2000, au fost constatate numai de la data nașterii intimatei. În consecință, drepturile intimatei nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 328 CA - P din 3 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.