Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., anularea Deciziei nr. 263 din 254 august 2005 și a Deciziei nr. 233 din 22 iulie 2005 emise de pârâtă precum și cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta, în motivarea acțiunii, a arătat că, prin Decizia nr. 92 din 24 februarie 2005 s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 337 din 30 august 2004, iar în urma contestației formulate, prin Decizia nr. 101 din 29 martie 2005 a fost menținută dispoziția de revocare a autorizației. A mai arătat reclamanta că la data de 07 iulie 2005 s-a încheiat un nou proces - verbal de control, iar cu adresa din 11 iulie 2005 i-a fost comunicata Decizia nr. 233 din 22 iulie 2005 prin care s-a dispus din nou revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 30 ianuarie 2004. Urmare contestației, prin Decizia nr. 263 din 24 august 2005, C.A.A.F.I.P.A.S.M. a respins contestația.
Totodată, a solicitat suspendarea executării celor doua decizii atacate, invocând în drept dispozițiile art. 185 alin. (5) C. fisc., art. 184 alin. (2) C. proc. fisc. și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat conform art. 1201 C. civ.
Curtea de Apel Suceava, prin încheierea de ședința din data de 25 ianuarie 2006, a admis cererea de suspendare a Deciziei nr. 263 din 24 august 2005 emisa de M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.M., formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, a suspendat executarea actului administrativ denumit Decizia nr. 263 din 24 august 2005 emis de M.F.P. – C.A.A.F.I.A.S.M., până la soluționarea definitiva și irevocabilă a cauzei.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, Instanța a respins-o ca nefondată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 63 din 22 martie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.V. SRL în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., a anulat Deciziile nr. 263 din 24 august 2005 și nr. 233 din 22 iulie 2005 emise de pârâtă și a menținut autorizația de antrepozit fiscal din 30 ianuarie 2004 emisă antrepozitarului autorizat SC C.V. SRL.
Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Prin procesul - verbal din 08 martie 2006, A.N.A.F. – D.G.F.P.J.S. - A.C.F. s-a stabilit că:
- reclamanta are delimitată activitatea de antrepozit fiscal de alte activități desfășurate de societate;
- reclamanta este dotată cu sisteme de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele;
- instalația de supraveghere funcționează normal;
- evidențele privind materiile prime și accizabile finite sunt ținute la zi și că sigiliile sunt aplicate pe întreg fluxul tehnologic.
Concluzionând, Instanța a arătat că, în acest context, reclamanta nu se afla în niciuna din situațiile prevăzute limitativ de C. fisc. care ar atrage după sine revocarea autorizației de antrepozit fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs parata D.G.F.P.J.S., în calitate de mandatar al M.F.P., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. și susținând următoarele critici:
- în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, Decizia nr. 233/2005 fiind supusă controlului judiciar prin sentința civilă nr. 418 din 7 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2647/COM/2005;
- soluția Instanței de Fond a fost raportată în constatările consemnate de organele fiscale în procesul - verbal din 8 martie 2006, în timp ce actul contestat: Decizia nr. 263 din 24 februarie 2005 a avut la bază constatările din procesul - verbal de control din 7 iulie 2005, când societatea comercială funcționa cu încălcarea prevederilor art. 180 lit. b) din C. fisc.
Organele fiscale au formulat recurs și împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 prin care Instanța de Fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 263 din 24 august 2006, fiind invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. și susținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ.
Societatea comercială reclamantă a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursurilor susținând, în esență, că soluțiile Instanței de Fond sunt legale și temeinice.
La termenul din 10 mai 2007 societatea comercială a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 180 alin. (1) lit. a) din C. fisc., în raport cu dispozițiile art. 45 din Constituția României, care a fost respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1199 din 19 decembrie 2007.
Recursurile sunt întemeiate.
Referitor la soluționarea excepției autorității de lucru judecat invocată de autoritățile fiscale;
Prin sentința civilă nr. 63 din 22 martie 2006, recurată în cauza de față, Instanța de Fond a dispus anularea Deciziei nr. 263 din 24 august 2005 și a Deciziei nr. 233 din 22 iulie 2005.
Organele fiscale invocaseră excepția autorității de lucru judecat în privința cererii privind anularea Deciziei nr. 233 din 22 iulie 2005, motivând că această decizie a format și obiectul acțiunii Dosarului nr. 2647/2005 soluționat prin sentința civilă nr. 418 din 7 decembrie 2005, excepția fiind respinsă de Instanța de Fond prin încheierea din 25 ianuarie 2006, cu motivarea că cele două cauze nu au același obiect: Dosarul nr. 2948/COM/2005 are ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 263 din 24 august 2005, în timp ce Dosarul nr. 2647/2005 a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 233 din 22 iulie 2005.
Din actele dosarului rezultă că, prin Decizia nr. 233 din 22 iulie 2005, organele fiscale au dispus revocarea Autorității de antrepozit fiscal nr. 337 din 30 ianuarie 2004, iar prin Decizia nr. 263 din 24 august 2005 organul fiscal competent a respins contestația pe care societatea comercială a formulat-o împotriva Deciziei nr. 233 din 22 iulie 2005.
Astfel fiind, faptul că cele două decizii au fost contestate prin cereri distincte nu conferă dosarelor formate obiecte juridice diferite, din moment ce ambele acțiuni au vizat anularea măsurii de revocare a autorizației de antrepozit fiscal.
Oricum, prin sentința civilă nr. 418/2005 cauza a fost soluționată pe fond, iar prin cea de-a doua soluție dată prin sentința civilă nr. 63/2006, s-a ajuns la o a doua judecare a fondului cauzei: legalitatea măsurii de revocare a autorizației de antrepozit fiscal.
În concluzie, Instanța de Fond a respins în mod greșit excepția autorității lucrului judecat, pronunțând astfel o sentință nelegală.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, rejudecând cauza, acțiunea va fi respinsă.
În raport cu această soluție, care urmează a fi adoptată prin admiterea primului motiv de recurs, cercetarea celuilalt motiv de recurs este superfluă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. a Județului Suceava în calitate de mandatar al M.E.F. - C.A.A.F.I.P.A.S.M. împotriva sentinței nr. 63 din 22 martie 2006 și a încheierii din data de 25 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează hotărârile atacate și în fond, respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.