Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 391/ 45 din 27 iunie 2007, reclamantul G.C. a solicitat, în contradictoriu cu parații A.N.P. și P.I. anularea Deciziei directorului general al A.N.P. nr. 285 din 30 martie 2007, privind avansarea în categoria ofițerilor a numitei T.G.E., anularea Deciziei nr. 54 din 05 aprilie 2007, prin care directorul P.I. a numit-o în funcția de ofițer specialist I - secretariat pe T.G.E., precum și obligarea pârâților de a-l numi în funcția de ofițer specialist I - secretariat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în procesul selectării dosarelor pentru concurs s-a ignorat faptul că T.G.E. nu avea înscrisă în adeverința medicală prezentată mențiunea „apt medical", iar că cea în cauză, deși a fost declarată admisă și s-a emis decizia de numire în funcție, nu s-a prezentat la post în termen de 15 zile de la numire, astfel precum obligă art. 37 alin. (2) din Ordinul nr. 2854/C/2004 al M.J., caz în care oferta de ocupare trebuia făcuta următorului candidat declarat admis.
Prin sentința nr. 159/ CA din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut, în esență, că actele administrative contestate au fost emise în limita competențelor și ca urmare a activității desfășurate de Comisia de concurs, pe care reclamantul nu a contestat-o. Totodată, prima Instanță a constatat că nu se poate modifica reportul de serviciu al candidatului declarat câștigător pe motiv că s-a prezentat la concurs, deși era însărcinată și că nu a început activitatea în funcția pentru care a fost numită întrucât aceasta se afla în concediu postnatal sau pentru creșterea copilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs G.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că prima Instanță nu a reținut în mod corect situația de fapt și motivele invocate prin acțiunea introductivă.
Prin motivele de recurs, s-a susținut că solicitările formulate au în vedere două aspecte și anume faptul că T.G. nu avea dosarul complet pentru a fi admisă la următoarea probă a concursului, iar, după numirea sa în funcție, aceasta nu s-a prezentat la post în termenul stabilit de lege.
Se mai arată că adeverința prezentată de candidatul declarat admis nu întrunește cerințele prevăzute de Ordinul nr. 2854/C/2004, apreciindu-se că acest aspect este deosebit de relevant, dat fiind faptul că au fost candidați ale căror dosare au fost respinse tocmai pentru că existau nereguli cu privire la adeverința medicală.
Raportat la cele reținute prin sentința atacată, recurentul G.C. a precizat că a înțeles să conteste un act din dosarul candidatei declarată admisă și nu starea acesteia, iar că proba de selectare a dosarelor nu putea fi contestată.
Recurentul mai arată că la data formulării acțiunii introductive nu avea cunoștință de existenta unor înscrisuri doveditoare în sensul că T.G. era în concediu postnatal, astfel încât, văzând că aceasta nu se prezintă în termenul prevăzut de lege, a înțeles să invoce dispozițiile art. 37 alin. (2) din Ordinul M.J. nr. 2854/C/2004.
Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că atât recurentul reclamant cât și T.G.E. aveau, la data organizării concursului, statut de subofițer, desfășurându-și activitatea în cadrul P.I.
În urma selecției realizate de Comisia de concurs, dosarele ambilor candidați au fost admise, apreciindu-se îndeplinite condițiile de participare la concursul organizat.
Se mai reține că, în urma susținerii probei scrise și a interviului, recurentul reclamant G.C. a fost declarat respins, cu un punctaj inferior celui obținut de candidata T.G.E.
În conformitate cu prevederile art. 28 din Ordinul 2854/2004, după afișarea rezultatelor obținute la concurs, candidații nemulțumiți pot face contestație, în termen de 24 de ore de la afișarea punctajelor.
În cauza de față nu s-a formulat contestație potrivit procedurii prevăzute de textul de lege menționat, astfel încât, în conformitate cu prevederile Ordinului 2854/2004 al M.J. și Legii nr. 293/2004, a fost emisă decizia de avansare a agetului T.G.E., iar, în baza acesteia, a fost emisă decizia de numire în funcția de ofițer specialist (secretariat) definitiv.
În atare condiții se constată că cele două decizii atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Critică formulată de recurent cu privire la lipsa mențiunii "apt pentru concurs" din cuprinsul adeverinței medicale prezentate de T.G. este nefondată, întrucât, pe de o parte, din cuprinsului actului rezultă suficiente informații cu privire la starea de sănătate, respectiv că acesta nu suferă de boli cronice sau transmisibile, având o sarcină în evoluție, adeverința fiind emisă în scopul înscrierii la concurs, iar, pe de altă parte, cum candidata avea deja, la data organizării concursului, calitatea de funcționar public cu statut special în sistemul administrației penitenciare, condiția de a fi apt din punct de vedere medical, condiție prevăzută de art. 11 litera d) din Legea nr. 293/2004 pentru a putea avea această calitate, era în mod evident îndeplinită.
Înalta Curte apreciază nefondată și critica relativă la neprezentarea la post a candidatei declarate câștigătoare.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 37 din Ordinul nr. 2854/2004 al M.J., candidatul admis are obligația de a se prezenta la post în termen de 15 zile de la emiterea deciziei de numire. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că în caz de neprezentare la post din motive imputabile, oferta de ocupare a postului se face următorului candidat declarat admis.
Or, în cazul de față, alin. (2) al art. 37 din Ordinul nr. 2854/2004 al M.J. nu este aplicabil, întrucât candidata declarată admisă, T.G., se afla în concediu postnatal, neprezentarea nedatorându-se așadar unor motive imputabile.
De altfel, prin recursul declarat se face mențiunea că această susținere a fost invocată urmare a faptului că, reclamantul, nu avea cunoștință de înscrisurile doveditoare ce atestau faptul că T.G. se afla în concediu postnatal.
Pentru considerentele arătate, se constată că Instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței nr. 159/ CA din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.