Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 decembrie 2007, B.I. a formulat recurs, în baza dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., solicitând anularea acesteia în ceea ce îl privește și constatându-se că respingerea cererii sale de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nelegală și netemeinică și că deține de drept gradul respectiv, urmând să se dispună și modificarea hotărârii în acest sens.

În motivarea cererii sale recurentul susține că, deși prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M., în temeiul Legii nr. 508/2004, s-a dispus transferarea sa din funcția de procuror șef al Biroului de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în funcția de procuror șef birou la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara și prin Ordinul nr. 154 din 1 decembrie 2004 al procurorului General al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numit în funcția de procuror șef birou la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara, numire pe perioadă nedeterminată și care are semnificația unei promovări de drept într-o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare constatării de către C.S.m. a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 508/2004 în vigoare la acea dată, totuși, ulterior, C.S.m. refuză a-i recunoaște gradul profesional dobândit fără a avea în vedere dispozițiile Legii nr. 508/2004 și nici faptul că statutul dobândit și remunerarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt drepturi câștigate.

Recurentul arată că, în opinia sa, susținerea C.S.M. potrivit căreia numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestei Direcții și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție, fără însă a conferi și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care poate fi obținut numai prin concurs este nelegală și contrară și jurisprudenței în materie.

Intimatul C.S.m. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând, în esență, pe de o parte, că Plenul C.S.m. a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile și a făcut distincția cuvenită între noțiunile de „numire” și „promovare” cu referire la dispozițiile art. 8 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 modificată, art. 75, art. 43 și art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată. Pe de altă parte, intimatul susține că faptul salarizării procurorilor de la D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

În plus, intimatul susține că jurisprudența invocată nu constituie o dezlegare la o problemă de drept pe calea recursului în interesul legii, neavând astfel caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății și cu atât mai puțin pentru C.S.m.

Concluzionând, C.S.m. arată că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestei direcții și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție, nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de B.I., cu probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 Plenul C.S.M. a respins și cererea formulată de B.I., procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, privind recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și cererile altor 53 de procurori.

În motivarea hotărârii, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

- procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- deși este organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 304/2004);

- competența prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției, astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- numirea procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și art. 44 din Legea nr. 303/2004;

- art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că dispozițiile legilor nr. 303, nr. 304 și nr. 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că procurorii care activează în cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- în temeiul art. 75 alin. (1)¹ din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător;

- hotărârile judecătorești pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007; nr. 1113 din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007) nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.

În cauză, referitor la cariera recurentului, Înalta Curte reține că, astfel cum rezultă din adresa nr. 545/1154/2007 a C.S.M. coordonatele evoluției profesionale ale acestuia sunt următoarele:

- 01 septembrie 1984-01 noiembrie 1991- procuror la Procuratura Locală Petroșani;

- 01 noiembrie 1991 - 29 februarie 1992 - procuror la Procuratura Locală Deva, delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara ;

- 29 februarie 1992 - 01 iunie 1992 - procuror la Procuratura Locală Deva ;

- 01 iunie 1992 - 10 septembrie 1993 - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara;

- 10 septembrie 1993 - 09 mai 1994 - procuror financiar la Camera de conturi a județului Hunedoara;

- 09 mai 1994 - 01 noiembrie 2000 - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara ;

- 01 noiembrie 2000 -01 septembrie 2004 - delegat în funcția de procuror șef al Biroului de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara;

- 01 septembrie 2004 - 01 decembrie 2004 - procuror șef al Biroului de combatere și criminalității organizate și antidrog la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara;

-  01 decembrie 2004 - prezent - procuror șef birou la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara (în baza Hotărârii C.S.M. nr. 248 din 30 noiembrie 2004).

Totodată, se constată că în preambulul Ordinului nr. 154 al Procurorului General al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că B.I. a fost transferat în funcția de procuror șef birou la structura teritorială D.I.I.C.O.T. și i s-a stabilit, de la 1 decembrie 2004, același coeficient de ierarhizare cu cea a procurorilor încadrați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De remarcat este și faptul că prin Hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M. s-a dispus textual:

„ Art. 1. începând cu data de 1 decembrie  2004, dispune promovarea în funcțiile de conducere menționate în dreptul fiecărui procuror și, după caz, transferul la Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism din Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Art. 2-  Dispune promovarea în funcțiile de execuție menționate în dreptul fiecărui procuror și, după caz, transferul la Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si din teritoriu”.

În plus, Înalta Curte constată că în tabelul conținut de Hotărârea nr. 248/2004 se arată textual „funcția deținută în prezent” de către procuror și „funcția în care se promovează” (fila 40 dosar recurs), recurentul figurând la Secțiunea privind structura teritorială (fila 43 dosar recurs).

Cu privire la condițiile și procedura de numire în funcția de procuror la Direcția Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Înalta Curte reține că este semnificativ alin. (2) al preambulului Hotărârii nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M. (nemodificată) în care sunt indicate ca temeiuri de drept ale acesteia: „art. 36 alin. (1) lit. c), lit. d) și lit. g), ale art. 38 alin. (1), și ale art. 67 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. și art. 1, art. 7, art. 8 și art. 26 din Legea nr. 508/2004” (fila 39 dosar recurs).

Din simpla lecturare a acestui preambul Înalta Curte, constată că rezultă, fără putere de tăgadă, că temeiurile de drept ce au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 248/2004 sunt cele ale legii speciale, respectiv ale Legii nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, lege publicată în M. Of. nr. 1089 din 23 noiembrie 2004, fără a se face vreo referire la prevederile Legii nr. 303/2004 intrată în vigoare, conform art. 107 alin. (1) din lege, la 90 de zile de la publicarea sa în M. Of. nr. 576 din 29 iunie 2004.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiile art. 7 din Legea nr. 508/2004 procurorul - șef al D.I.I.C.O.T., procurorii cu funcție de conducere precum și ceilalți procurori din cadrul acesteia sunt numiți, promovați, transferați și eliberați din funcție conform legii.

În aceste condiții, utilizând diversele categorii de interpretare, inclusiv cea teleologică, Înalta Curte constată că sintagma „conform legii” se referă tocmai la legea specială, care, la art. 5 prevede că D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori specialiști în domeniul prelucrării și valorificării informațiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic și în alte domenii, iar prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 508/2004 se stabilesc toate condițiile necesare numirii procurorilor, după cum urmează:

„(1) Pentru a fi numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorii trebuie să aibă calități profesionale deosebite, să aibă o conduită morală ireproșabilă și o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.

(2) Condițiile minime de vechime pe care trebuie să le îndeplinească procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt:

a) pentru funcția de procuror-șef și procuror-șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, o vechime în funcția de procuror sau de judecător de 10 ani;

b) pentru funcția de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, o vechime în funcția de procuror sau de judecător de 6 ani.

(3) În cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pot fi numiți și procurori financiari din cadrul Curții de Conturi. Dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică în mod corespunzător”.

Este adevărat că potrivit prevederilor art. 26 din aceeași lege, dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților, ale Legii nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, precum și ale Legii nr. 317/2004 privind C.S.M. se aplică în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T., dar, Înalta Curte reține că acest text nu poate fi interpretat decât în sensul că dispozițiile respective se aplică în măsura în care prin prevederile derogatorii ale legii speciale anumite aspecte nu au fost reglementate.

Or, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, condițiile speciale necesare ocupării funcției de procuror la D.I.I.C.O.T. erau reglementate de dispozițiile Legii nr. 508/2004, în forma în vigoare la adoptarea Hotărârii nr. 248/2004 a C.S.M.

În plus, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 303/2004 chiar și dispozițiile privind vechimea necesară pentru ocuparea funcției de judecător sau procuror pentru promovarea în aceste funcții se aplică începând cu 1 ianuarie 2005.

De asemenea, este adevărat că Legea nr. 303/2004 instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor se face prin concurs, numai că, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, dispozițiile Legii nr. 508/2004 în forma în vigoare la adoptarea Hotărârii nr. 248/2004 (hotărâre nerevocată, nemodificată, neanulată) au caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere.

Pe de o parte, este de remarcat că obiectul litigiului îl constituie recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție neputându-se într-adevăr face confuzie între accederea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul acestui Parchet în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004 și cea a procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că distincția pe care intimatul o face între noțiunea de „numire” și cea de „promovare” are caracter artificial, promovarea fiind, în fapt, o numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării, diferite fiind doar procedurile de accedere în funcție prevăzute de legiuitor.

În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că dispozițiile Legii nr. 508/2004 în forma în vigoare la data adoptării Hotărârii nr. 248/2004 a C.S.M. nu prevedeau o durată limitată a „mandatului” de procurori la D.I.I.C.O.T., numirea în funcția respectivă având caracter definitiv.

Totodată, Curtea reține că existența unei anumite conjuncturi socio - politice a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004).

Aceleași necesități în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale care au o competență materială similară cu a structurii centrale, legea neconferind procurorilor care le deservesc competențe sau grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri, și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Aceste rațiuni și obiective diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în baza Legii nr. 508/2004 ar constitui o discriminare față de celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

În privința noțiunii de discriminare trebuie avută în vedere practica C.E.D.O. care, într-o cauză relativ recentă (cauza Beian contra României), a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”, or, în speță, justificarea există și este dovedită de necesitatea înființării unor structuri specializate în lupta împotriva criminalității organizate și terorismului, de emiterea unei legi speciale și de procedura derogatorie de la regulile comune privind condițiile și procedura de numire.

De altfel, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”, prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost transferat, promovat și numit în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, D.I.I.C.O.T. a fost înființată în temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializați (art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentului) iar în forma actuală a legii, D.I.I.C.O.T. este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează D.I.I.C.O.T., ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului. Toate aceste norme exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în cadrul” Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor, ceea ce le conferă procurorilor transferați, promovați, numiți la această structură gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.

Convocarea procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial la Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, organizată în data de 29 noiembrie 2007 în baza Ordinului Procurorului General, constituie o dovadă în plus a apartenenței procurorilor acestor structuri la colectivul de procurori al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa cum a arătat chiar intimatul în notele scrise, D.I.I.C.O.T. a fost înființată din rațiuni de politică a justiției, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la U.E. și de eficientizare a luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor structuri specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe baza unor criterii speciale de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea criminalității organizate și a terorismului.

Cu privire la jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se reține că în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a acesteia, constând atât în deciziile invocate de recurent, cât și în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul recunoașterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție contrară, fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).

De altfel, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. este deficitară și prin prisma exigențelor privind necesitatea examinării și motivării fiecărei cereri în parte, necesitate ce-și are sorgintea în dispozițiile constituționale privind dreptul la informație a cetățenilor, inclusiv pe aspectele ce țin de profesie (carieră). Desigur, o motivare în detaliu, de la caz la caz, este de natură a asigura premisele unui control judiciar de calitate, în consonanță cu exigențele europene.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe recurent, și în consecință va admite cererea formulată de B.I. de recunoaștere a gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de B.I. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe B.I.

Admite cererea formulată de B.I. de recunoaștere a gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.