Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 190/CA din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005 privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către agenții economici care desfășoară activități de schimb valutar, emis de președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (denumită în continuare A.N.P.C.), excepție invocată de SC O. SRL Sibiu în cauza ce formează dosarului nr. 15322/2006 al Judecătoriei Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că ordinul a fost emis în temeiul art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000, fiind detaliate soluții cuprinse în ordonanță referitoare la obligația agenților economici de informare a consumatorilor cu privire la nivelul cursurilor valutare prin toate elementele de identificare și caracterizare a serviciilor oferite.
A mai reținut instanța că ordinul nu reglementează contravenții, acestea fiind stabilite prin O.G. nr. 21/1992, în condițiile în care ordinul doar detaliază obligația agenților economici care desfășoară activități de schimb valutare, atât pentru operațiunile de vânzare, cât și pentru operațiunile de cumpărare de valută, prin afișare la loc vizibil, atât în interiorul, cât și în exteriorul casei de schimb valutar, fără a fi stabilite sancțiuni contravenționale.
Împotriva sentinței civile nr. 190/CA din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O. SRL Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, se susține că instanța de fond a dat o interpretare greșită legii prin soluția pronunțată, în condițiile în care din analiza dispozițiilor imperative ale ordinului contestat, prin raportare la norma cadru din O.G. nr. 21/1992, rezultă clar intenția de a se institui norme a căror nerespectare să poată fi sancționată contravențional, așa cum s-a întâmplat în situația ce formează obiectul acțiunii în fond, când societatea a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 484/2005 al președintelui A.N.P.C.
Se susține că modalitatea de sancționare a agenților economici prin indicarea ca temei a prevederilor O.G. nr. 21/1992 este doar aparent legală, întrucât, în realitate, ordinul contestat pe calea excepției de nelegalitate dă posibilitatea inspectorilor din cadrul A.N.P.C. să sancționeze faptele contrare ordinului prin referire la norma în temeiul căreia a fost emis ordinul.
Totodată, recurenta-reclamantă susține că ordinul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 15 și ale art. 48 din Legea nr. 24/2000 și că actul contestat nu conține doar o detaliere a obligației de informare consacrată expres prin art. 7 lit. c) din O.G.nr. 21/1992, ci lărgește cadrul contravențional instituit prin actul normativ superior.
Intimatul-pârât Inspectoratul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, susținând că în mod corect și legal instanța de fond a reținut că Ordinul președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005 a fost emis în temeiul și cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 21/1992 și ale Legii nr. 24/2000, așa cum s-a reținut, de altfel, și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile și jurisprudența în materie, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Ordinul președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005, a cărui nelegalitate a fost invocată, a fost emis în temeiul art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea stabilirii unor măsuri de informare a consumatorilor de către agenții economici care desfășoară activități de schimb valutar.
Așa cum a reținut și instanța de fond, prin actul emis de A.N.P.C. nu au fost stabilite noi fapte contravenționale, ci au fost stabilite modalitățile prin care agenții economici au obligația de a informa cetățeni pentru ca interesele acestora să nu fie prejudiciate.
Chiar dacă se susține de către recurentă că indicarea ca temei a O.G. nr. 21/1992, atunci când sunt sancționați agenții economici este numai aparent legală, faptele ce constituie contravenții sunt stabilite în ordonanță, iar nu în ordinul contestat.
De altfel, din simpla lectură a Ordinului președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005 se constată, cu evidență, că acesta nu cuprinde nicio dispoziție prin care anumite fapte să fie calificate drept contravenții ori să fie prevăzute sancțiuni contravenționale, astfel că nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante sub acest aspect.
În privința motivului de recurs referitor la nelegalitatea ordinului pentru că nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 15 și art. 48 din Legea nr. 24/2000 se constată că și acesta este nefondat pentru că Ordinul președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005 a fost emis tocmai pentru informarea consumatorilor cu privire la nivelul cursurilor valutare, astfel că nu suntem în prezența unei greșite aplicări a normelor de tehnică legislativă.
Astfel, au fost respectate prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, pentru că prin ordin au fost dezvoltate ori detaliate soluții din actul de bază, care, în speță, este O.G. nr. 21/1992, respectiv, obligația operatorilor economici de informare a consumatorilor prin toate elementele de identificare și caracterizare a serviciilor oferite. A fost detaliată în ordin obligația pentru operatorii economici care realizează schimburi valutare de a afișa cursul valutar la „loc vizibil, în interiorul cât și în exteriorul casei de schimb valutar", dar sancțiunile pentru nerespectarea măsurilor respective sunt stabilite prin O.G. nr. 21/1992.
La pronunțarea prezentei decizii, Curtea are în vedere și jurisprudența sa anterioară, unitară în soluționarea excepțiilor de nelegalitate invocate cu privire la Ordinul președintelui A.N.P.C. nr. 484/2005, reprezentată de Decizia nr. 2410 din 27 iunie 2006, Decizia nr. 4440 din 16 noiembrie 2007, Decizia nr. 4325 din 26 noiembrie 2008, Decizia nr. 4793 din 17 decembrie 2008 și Decizia nr. 249 din 21 ianuarie 2009.
În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC O. SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr. 190/CA din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2009.