Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 5 aprilie 2007, Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea regională Cluj a chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România și Statul Român prin Consiliul Local Cluj-Napoca, solicitând anularea Deciziei nr. 1223 din 7 februarie 2007 prin care s-a respins cererea de retrocedare a imobilului situat în Cluj-Napoca, constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 1430/22 februarie 1971, constatarea preluării abuzive a imobilului, urmând a se dispune restituirea în natură și radierea dreptului de proprietate al Statului Român.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că imobilul în litigiu, proprietatea sa din anul 1957, a fost preluat abuziv de Statul Român, donația concretizată în contractul încheiat în 1971, nefiind urmată de nici o despăgubire sau aviz pentru întemeierea unui nou lăcaș de cult, aceste condiții fiind esențiale la emiterea ofertei de donație.
Referitor la împrejurarea că prin sentința civilă nr. 14980/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins cererea de constatare a nulității donației, reclamantul a arătat că instanța nu a analizat fondul litigiului, respingând acțiunea ca prescrisă, pentru că se referea la nulitatea relativă pentru dol.
La data de 3 martie 2008, reclamantul a precizat petitul I din acțiune, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 1430/22 februari e 1971 pentru lipsa cauzei și lipsa avizului ministerial prevăzut de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Decretul nr. 478/1954.
Sub acest aspect, reclamantul a arătat că, întrucât nu a existat un aviz de acceptare a donației din partea Ministerului Finanțelor Publice, contractul de donație este lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea condițiilor de formă.
Prin sentința civilă nr. 458 din 28 mai 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității precizării de acțiune, admițând acțiunea precizată, completată și extinsă, în sensul anulării deciziei nr. 1223 din 7 februarie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România.
Instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat în anul 1971 pentru imobilul în litigiu, preluat abuziv de Statul Român a dispus retrocedarea în natură în favoarea reclamantului și totodată, radierea dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de administrare operativă al fostului Sfat Popular al municipiului Cluj - Napoca, precum și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
S-a constatat, de asemenea, că imobilul retrocedat intră sub incidența prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că imobilul în litigiu a constituit proprietatea Comunității Cultului Penticostal, Filiala Cluj - Biserica nr. 1 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1197/308/1955 și a autorizației de construire nr. 318/1957.
În anul 1959 imobilul a fost preluat prin decizie a fostului Sfat Popular Cluj și dat în administrarea secțiunii de învățământ și cultură, iar ulterior, donat Statului Român prin contractul autentificat sub nr. 1430 din 22 februarie 1971.
S-a constatat de asemenea că imobilul care în prezent, face parte din domeniul public al Județului Cluj conform anexei 1 a H.G. nr. 969/2002, intră sub incidența art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 întrucât la data preluării avea destinația de lăcaș de cult.
Instanța a constatat nulitatea absolută a donației, întrucât s-a făcut dovada că a fost încheiată în vederea obținerii unor compensații care nu au fost acordate niciodată, împrejurare care echivalează cu inexistența animus donandi, respectiv cu inexistența cauzei contractului de donație, sancționată cu nulitatea absolută a acestuia, conform dispozițiilor art. 966 C. civ.
Un al doilea motiv de nulitate a donației l-a constituit, în opinia instanței, lipsa avizului ministerial prevăzut de art. 4 alin. (1) din Decretul nr. 478/1954, în condițiile în care acceptarea donației a fost avizată doar de comisia de urbanism din cadrul fostului Sfat Popular Cluj.
Împotriva sentinței au declarat recurs Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu și al Statului Român, Județul Cluj și Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prima recurentă a invocat faptul că, în lipsa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, reclamantul nu a avut niciodată calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu la data preluării acestuia de către stat.
Aceeași recurentă a învederat că imobilul, la data trecerii în proprietatea statului, nu era finalizat, în cauză fiind incidente prevederile potrivit cărora adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată, în caz contrar nedispunându-se retrocedarea, ci considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat.
Sub acest aspect, a precizat Comisia specială de retrocedare, s-a hotărât în mod greșit restituirea în natură a imobilului, fără a se dispune pe calea unei expertize evaluarea îmbunătățirilor aduse, natura și conținutul acestora.
O altă critică privește constatarea nulității absolute a contractului de donație, sub care aspect recurenta a arătat că la momentul emiterii deciziei nr. 1223 din 7 februarie 2007 nu era îndeplinită condiția ca imobilul să fi fost preluat abuziv de către Statul Român.
M.F.P. a invocat în recursul său lipsa calității de reprezentant al Statului Român, ca și lipsa calității procesuale pasive în nume propriu întrucât, pe de o parte, imobilul face parte din domeniul public de interes local și nu s-a aflat niciodată în proprietatea statului, iar, pe de altă parte, instituția nu a fost implicată în nici un mod în actul de preluare, nici în nume propriu, nici ca reprezentant al statului.
Recurentul a mai criticat sentința și sub aspectul respingerii excepției inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a contractului de donație pe calea unei acțiuni în contencios administrativ, întrucât, potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2002 pot fi contestate doar deciziile emise în urma analizării cererii, a motivelor invocate și a probelor administrate.
Au fost menționate în acest sens și dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, recurentul precizând că se poate constata nulitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul ordonanței fie de către Comisia specială de retrocedare prin decizie, fie de instanța de judecată, pe calea acțiunii de drept comun.
În acest sens, recurentul a criticat respingerea excepției necompetenței materiale a curții de apel ca instanță de contencios administrativ de a se pronunța asupra cererii de constatare a nulității absolute a contractului de donație. De asemenea, s-a învederat că instanța a greșit, respingând excepția tardivității cererii de constatare a nulității absolute a contractului de donație, deși, potrivit art. 3 Titlul II din Legea nr. 247/2005, dreptul la acțiune prevăzut de art. 41 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, indiferent de cauza de nulitate, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Greșita respingere a excepției necompetenței materiale a fost invocată și în recursul promovat de Județul Cluj, în care s-a arătat că acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de donație nu are natura unei cereri incidentale. Dimpotrivă, contestația împotriva deciziei emise de Comisia specială de retrocedare este o cerere accesorie, deoarece soluția asupra acesteia depinde de rezolvarea petitului de constatare a nulității actului de donație, care este de competența instanței de drept comun.
Și în acest recurs s-a invocat respingerea greșită a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a contractului de donație, neexistând identitate între titularul dreptului de proprietate din oferta de donație și titularul dreptului pretins a fi încălcat și având în vedere și faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost respinsă anterior o altă asemenea cerere.
S-au formulat critici, atât în acest recurs, cât și în cel formulat de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca asupra constatării nulității absolute a donației, în condițiile în care din cuprinsul ofertei de donație nu rezultă nici o sarcină impusă donatorului, neîndeplinirea obligațiilor asumate de fostul Sfat Popular Cluj neconstituind motiv de nulitate.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea tuturor celor patru recursuri ca nefondate. În plus, referitor la recursul declarat de M.F.P. în nume propriu, reclamantul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a instituției de a promova această cale de atac în raport de împrejurarea că ministerul nu a stat în judecată decât ca reprezentant al Statului Român.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune casarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția invocată de reclamant privind recursul declarat de M.F.P. – în nume propriu, Curtea constată că această instituție a formulat un unic recurs în care a criticat sentința sub mai multe aspecte. În consecință, recursul urmează a fi privit și analizat în ansamblu, neputându-se pronunța două soluții diferite asupra aceleiași căi de atac.
Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost corect respinsă, acțiunea fiind formulată de reclamant în baza art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, potrivit căruia deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul, hotărârea fiind supusă căilor de atac potrivit Legii nr. 554/2004.
Curtea reține că prin decizia nr. 1223 din 7 februarie 2007 s-a respins cererea de retrocedare depusă de Cultul Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea Regională Cluj cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în cartea funciară aflat în proprietatea statului și având destinația de școală populară de artă.
În faza administrativă, Comisia specială de retrocedare nu a contestat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită a apela la prevederile O.U.G. nr. 94/2000, motivele reținute la emiterea deciziei privind faptul că imobilul nu a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, întrucât a fost donat de către solicitant prin act încheiat în formă autentică. La emiterea deciziei, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere și împrejurarea că prin sentința civilă nr. 14980 din 4 decembrie 1997 a Judecătoriei Cluj - Napoca, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea de constatare a nulității absolute a donației intentată de reclamant.
În consecință, apare ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, soluția instanței de fond fiind justificată sub aspectul respingerii acestei excepții.
Curtea reține că s-au depus la dosar extras de carte funciară din care rezultă că imobilul este intabulat pe numele Statului Român, fiind donat conform actului autentificat sub nr. 3712 din 7 decembrie 1971, conexat cu nr. 3891/1973, precum și oferta de donație autentificată sub nr. 1430/22 februarie 1971 încheiată între Statul Român și Cultul Penticostal – Comunitatea nr. 1 Cluj, ca proprietar în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1197/1955.
Din hotărârile judecătorești depuse la dosar rezultă că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 10126/1997, reclamantul a chemat în judecată Statul Român, solicitând constatarea nulității absolute a donației privind imobilul în litigiu, cu motivarea că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată de a atribui Cultului Penticostal un teren pentru construirea unui lăcaș de cult și contravaloarea materialelor înglobate în clădire. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 14980/1997, cu motivarea că neîndeplinirea acestei obligații nu constituie motiv de nulitate absolută a ofertei de donație, iar din cuprinsul acestei oferte nu rezultă nici o sarcină impusă donatarului.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 806 din 20 mai 1998 a Tribunalului Cluj, iar Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul aceleiași părți prin Decizia nr. 1537 din 21 octombrie 1998, în care se menționează că donația s-a făcut unei persoane juridice de drept public și că s-a făcut dovada că oferta a fost acceptată prin decizia organului administrativ competent.
În raport de înscrisurile și hotărârile judecătorești susmenționate, Curtea reține că sunt întemeiate criticile aduse sentinței sub aspectul constatării caracterului nelegal al actului administrativ atacat, decizia nr. 1223/2007 a Comisiei de retrocedare, deși nu s-a făcut dovada trecerii imobilului în proprietatea statului, în mod abuziv.
Instanța de contencios administrativ avea a se pronunța doar asupra legalității actului administrativ unilateral, de natură să vatăme drepturi recunoscute de lege ale reclamantului și eventual, asupra despăgubirilor pentru daune materiale și morale, dacă s-ar fi solicitat, iar nu să se substituie instanței civile de drept comun, în condițiile existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile cu privire la oferta de donație.
Verificarea legalității actului administrativ presupune examinarea acestuia în raport cu actul normativ în baza căruia a fost emis.
În speță, referitor la decizia emisă de Comisia specială de retrocedare, instanța trebuia să verifice dacă, la data emiterii acestuia, erau îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, respectiv dacă bunul se aflase în patrimoniul reclamantului și, dacă s-a dovedit preluarea abuzivă.
Or, preluarea abuzivă nu a fost demonstrată, Statul Român dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului prin act autentic de donație.
Este real că potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, actele juridice de înstrăinare a imobilelor care intră sub incidența acestui act normativ sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării. Dar, persoanei îndreptățite îi este deschis dreptul la acțiune, indiferent de cauza de nulitate, pe calea ordonanței, doar dacă nu ar fi promovat anterior, o altă acțiune în justiție cu același obiect.
Or, în cauză, reclamantul s-a adresat instanței de drept comun, solicitând constatarea nulității absolute a donației, pentru aceleași motive invocate și în prezentul litigiu, cerere respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, de care nu putea face abstracție nici Comisia specială de retrocedare, nici instanța de contencios administrativ.
În consecință, Curtea constată că petitul privind constatarea nulității absolute a donației asupra imobilului în discuție a fost greșit admis, instanța de contencios administrativ nefiind abilitată să se pronunțe asupra acestei cereri, o acțiune cu asemenea obiect fiind deja soluționată irevocabil.
De asemenea, Curtea constată că nici prin celelalte capete de cerere și motivele invocate nu s-a contestat legalitatea Deciziei nr. 1223/2007, ci s-au formulat petite ale unei acțiuni de drept comun, care exced cadrului legal stabilit prin O.U.G. nr. 94/2000, astfel încât instanța de fond a dispus în mod eronat retrocedarea imobilului, radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
În raport de probele administrate în cauză, Curtea reține că nu s-a făcut dovada caracterului nelegal al actului administrativ atacat, Comisia specială de retrocedare respingând în mod justificat cererea reclamantului, nefiind dovedită preluarea abuzivă a imobilului în domeniul public al statului.
Față de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile formulate, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată, soluție în raport de care nu va mai analiza și celelalte motive de recurs invocate.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, de Ministerul Finanțelor Publice, de Județul Cluj - Consiliul Județean și de Consiliul Local al municipiului Cluj - Napoca împotriva sentinței civile nr. 458 din 28 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și pe fond respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Cultul Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea regională Cluj.
Obligă intimatul - reclamant la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 442,40 lei către Județul Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.