Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 920 din 25 septembrie 2008 Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de I.C.N., judecător la Judecătoria segarcea, împotriva hotărârii nr. 330 din 18 septembrie 2008 a Secției pentru judecători, prin care a fost soluționată contestația împotriva Hotărârii nr. 46 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, în sensul respingerii cererii acestuia de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție pentru neîndeplinirea cerinței impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, sub aspectul neîndeplinirii condiției de vechime efectivă în magistratură.
Împotriva Hotărârii nr. 920 din 25 septembrie 2008, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, a declarat recurs I.C.N. și a solicitat să se dispună anularea acestei hotărâri, să se constate că îndeplinește condiția de vechime de 5 ani prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru a promova pe loc sau efectiv la tribunale și să fie obligat intimatul să permită înscrierea sa la concursurile de promovare efectivă sau pe loc la tribunale, ce se vor organiza în viitor.
Recurentul a susținut că la calculul vechimii efective în magistratură, necesară pentru înscrierea la concursul de promovare efectivă sau pe loc, nu a fost avută în vedere și perioada în care a îndeplinit funcția de consilier juridic, ceea ce constituie un act de discriminare în raport cu avocații, astfel cum s-a constatat și în hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Raportat la art. 14 din C.E.D.O., recurentul a susținut că diferența de tratament stabilită de intimat între persoanele care au îndeplinit funcția de consilier juridic și cele care au exercitat profesia de avocat nu are o justificare rezonabilă și obiectivă, pentru că acestea s-au aflat în situații analoage sau comparabile, ceea ce presupunea instituirea unui tratament egal, conform principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Analizând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 303/2004 republicată, prevede în art. 44 condițiile pe care trebuie să le îndeplinească judecătorii și procurorii pentru a participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare.
Condiția minimă de vechime impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din actul normativ susmenționat prevede 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat și conform alin. (2) al aceluiași text de lege, la calcularea acestei vechimi se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
În contextul actualului cadru legislativ, intimatul a respins întemeiat cererea recurentului de includere a perioadei în care a exercitat funcția de consilier juridic în calculul vechimii efective în magistratură prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, întrucât nu are competența de a modifica legea, prin adăugarea sau eliminarea unei norme legale.
Lipsa de temei legal a unei asemenea cereri a fost constatată și prin Decizia nr. 1123 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008.
Prin această decizie a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu motivarea că, excepția invocată vizează în realitatea completarea dispoziției criticate, în sensul luării în considerare, la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din același act normativ, și a perioadei în care judecătorul sau procurorul a fost consilier juridic.
Decizia instanței de contencios constituțional a fost pronunțată prin raportare la prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și față de considerentele soluției de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, nu se mai impune examinarea susținerilor din recurs privind încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de recurent ca argument pentru existența unei discriminări, astfel cum a fost definită în art. 2 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, nu poate fi reținută pentru soluționarea favorabilă a cererii acestuia, întrucât hotărârea respectivă nu poate fi asimilată actului normativ cu putere obligatorie și nu poate adăuga la lege, având exclusiv caracterul unei recomandări adresate Ministerului Justiției.
De altfel, Curtea Constituțională a constatat prin Decizia nr. 820 din 3 iulie 2008 că „dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe calea judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.
Pentru aceleași considerente, constatându-se că prin refuzul intimatului nu a fost vătămat un drept sau o libertate fundamentală recunoscută recurentului de C.E.D.O., vor fi respinse și susținerile din recurs privind încălcarea prevederilor art. 14 al convenției.
În consecință, Hotărârea nr. 920 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. este legală și temeinică și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.C.N. împotriva Hotărârii nr. 920 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.