Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 7 ianuarie 2008, reclamantul T.G. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului să-i predea în termen de 5 zile documentele privind asigurarea transportului gratuit în anul 2008 pe mijloacele RATB, metrou și cale ferată, precum și la plata de despăgubiri pentru împiedicarea exercitării dreptului prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 și de penalități de 100 lei pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deține calitatea de „luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989 – rănit și reținut” și că a întâmpinat refuzul pârâtului de a-i înmâna documentele care să-i asigure exercitarea dreptului de a călători gratuit.
Prin sentința civilă nr. 2304 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la solicitarea reclamantului înregistrată la 8 noiembrie 2007, pârâtul i-a răspuns cu adresa din 26 noiembrie 2007, în sensul că sunt în derulare procedurile administrative privind activitatea de distribuire a documentelor, iar ulterior, a afișat pe site-ul instituției programul de eliberare a actelor începând cu 7 ianuarie 2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs la 1 octombrie 2008 reclamantul, motive precizate ulterior, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că recursul a devenit lipsit de interes pentru capetele 1, 3 și 4 din acțiune, privind predarea documentelor de călătorie gratuită pe anul 2008, în termen de 5 zile și obligarea pârâtului la plata unei penalități pe zi de întârziere.
Reclamantul a susținut doar punctul 2 din acțiune, privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru neexecutarea obligației corelative dreptului prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, în valoare totală de 2088 lei.
În acest sens, reclamantul a precizat că pârâtul și-a încălcat obligația de a distribui prin grija sa documentele de călătorie până la finele anului 2007 și a refuzat să i le pună la dispoziție, fie prin remitere direct în instanță, fie prin curier sau executor judecătoresc.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Curtea va constatata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, pârâtul i-a comunicat reclamantului la 26 noiembrie 2007 că activitatea de distribuire a documentelor de călătorie pentru anul 2008 se află în derularea procedurilor administrative, recomandându-i să consulte site-ul instituției în vederea informării privind eliberarea actelor.
Aceste documente au început să fie eliberate efectiv din 7 ianuarie 2008, reclamantul fiind invitat la sediul pârâtului pentru înmânarea documentelor, astfel cum rezultă din adresa din 24 martie 2008.
În aceste împrejurări nu se poate susține refuzul nejustificat al pârâtului de a asigura reclamantului exercitarea dreptului conferit de art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004.
În consecință, nefăcându-se dovada vătămării produse reclamantului, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea nu poate primi cererea de acordare a despăgubirilor pentru daunele materiale solicitate în baza art. 18 alin. (3) din același act normativ.
Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinței civile nr. 2304 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.