Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pin sentința civilă nr. 1451/2008, pronunțată la data de 8 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.M.S.A. București în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cerere având ca obiect suspendarea executării H.G. nr. 395 din 9 aprilie 2008 privind reorganizarea C.D.T.D. până la pronunțarea instanței de fond.
Prin aceeași sentință s-au admis și cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâtului de către M.S.P. și petentele L.C.R. și C.M.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, deoarece în cauză nu există indicii temeinice care să infirme legalitatea aparentă a H.G. nr. 395/2007, iar reorganizarea C.D.T.D. nu afectează de plano drepturile medicilor și pacienților.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, 5 zile de la comunicare, reclamanta A.M.S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență prin motivele de recurs formulate, următoarele:
- în aprecierea cazului bine justificat, instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, conform cărora sunt cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, precum și Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul C.E. la 13 septembrie 1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Din probele administrate, susține recurenta, rezultă că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție, dat fiind faptul că regimul juridic al terenului pe care se află edificate construcțiile în care își desfășoară activitatea Centrul este unul incert, iar M.J. care a avizat proiectul de hotărâre, a formulat observații, precizând că este necesară consultarea structurilor sindicale ale personalului mediu sanitar și ale personalului administrativ auxiliar, precum și avizul M.M.F.E.Ș., observații ce nu au fost respectate, după cum nu au fost respectate nici cele făcute de Consiliul Legislativ cu privire la denumirea entității medicale supuse reorganizării.
- la pronunțarea soluției, instanța de fond nu a avut în vedere Hotărârea C.L. – sector 1 București nr. 366 din 27 octombrie 2005 împreună cu anexa nr. 1, adresa din 7 noiembrie 2005 emisă de Primăria Sector 1 București și expertiza tehnică nr. 24310, realizată de SC P.B. SA, privind stabilitatea și rezistența imobilului, în cauză, în care-și desfășoară activitatea Centrul, acestea fiind încadrate în categoria clădirilor cu grad seismic ridicat și care trebuie să fie consolidate.
- instanța fondului, la momentul pronunțării soluției nu a avut în vedere faptul că prin actul administrativ atacat – H.G. nr. 395/2008, se încalcă grav „Dreptul la ocrotirea sănătății” al celor peste 200.000 pacienți/ an, prevăzut de art. 34 din Constituția României, „Dreptul la muncă” al medicilor specialiști ce-și desfășoară activitatea ca salariați ai Centrului, drept prevăzut de dispozițiile art. 41 din Constituția României, și ale art. 3 C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, precum și prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, ale O.G. nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, precum și drepturile majorității medicilor din ambulatoriu, membri ai A.M.S.A. și mai ales drepturile și interesele celor peste 200.000 pacienți.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii formulate în sensul suspendării executării actului administrativ – H.G. nr. 395 din 9 aprilie 2008 privind reorganizarea C.D.T.D., constatând că sunt întrunite cerințele textului de lege – cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Intervenientul M.S.P. a depus întâmpinare, susținând că recursul este lipsit de obiect, dat fiind că între timp instanța de fond învestită cu soluționarea anulării actului administrativ, s-a pronunțat deja prin sentința civilă nr. 2444 din 29 septembrie 2008, în Dosarul nr. 2690/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Intimații – intervenienți L.C.R. și C.M. au invocat excepția inadmisibilității recursului, dat fiind că potrivit legii se poate declara recurs numai împotriva hotărârii prin care se admite cererea de suspendare a actului administrativ, nu și atunci când această cerere se respinge.
Cât privește fondul cauzei, intervenienții susțin că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele textului de lege – cazul bine justificat și paguba iminentă – care ar fi justificat suspendarea executării actului administrativ atacat.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 141 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate”.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat este definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, iar paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții, care prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Contrar celor susținute de recurenta – reclamantă, cele două condiții nu sunt îndeplinite în speța de față, așa cum corect a concluzionat și instanța de fond, care interpretând în mod corect dispozițiile legale incidente a pronunțat o soluție legală și temeinică.
În dovedirea cazului justificat, recurenta – reclamantă face referire la situația juridică a terenului, la faptul că imobilele construcții în care își desfășoară activitatea Centrul sunt încadrate în categoria clădirilor cu grad seismic ridicat, trebuind a fi consolidate, ridică probleme cu privire la schimbarea denumirii unității sanitare precum și cu privire la faptul că actele normative referitoare la ocrotirea sănătății ar fi încălcate și de asemeni și drepturile medicilor, fiind încălcat dreptul la muncă al acestora și libertatea muncii.
Toate aceste aspecte nu au relevanță în cauză, actul normativ vizând reorganizarea, care nu afectează nicidecum drepturile medicilor sau pacienților, prin această măsură desființându-se unitatea sanitară cu personalitate juridică și înființându-se cabinete medicale individuale, cabinete care vor avea posibilitatea să încheie contracte cu asigurările sociale. Cât privește lipsa avizelor sau neluarea în seamă a unor observații din cuprinsul altora, invocată ca motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, este o problemă de fond supusă analizei în cazul acțiunii de anulare a Hotărârii de Guvern.
Nu se încalcă nici dispozițiile O.G. nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, așa cum susține recurenta – reclamantă, pentru că potrivit acestei Ordonanțe, cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistență medicală umană preventivă, curativă, de recuperare și de urgență, serviciile de sănătate ale cabinetelor medicale realizându-se de medici de medicină generală – medici de familie, medici stomatologi, medici specialiști și alte categorii de personal medical autorizat. Așa cum corect a reținut și instanța de fond nu este îndeplinită nici condiția existenței unei pagube iminente, reorganizarea Centrului neafectând de plano drepturile medicilor și pacienților.
Trebuie însă observat, că toate aceste aspecte de „vădită nelegalitate” a actului administrativ atacat, au fost susținute de recurenta – reclamantă, în motivarea acțiunii de fond vizând anularea H.G. nr. 395 din 9 aprilie 2008, acțiune ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2444/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Soluționând cauza pe fond, instanța de control judiciar a considerat neîntemeiată excepția inadmisibilității recursului invocată de intimații – intervenienți, dat fiind ca din interpretarea textului de lege, art. 14 din Legea contenciosului administrativ rezultă că este supusă recursului hotărârea dată în cererea de suspendare, indiferent dacă a fost admisă sau respinsă.
Excepția lipsei de obiect a recursului invocată de intimatul – intervenient M.S.P., în raport de pronunțarea pe fond a instanței în cauză având ca obiect anularea actului administrativ unilateral atacat (H.G. nr. 395 din 9 aprilie 2008), de asemeni nu a fost primită de instanța de recurs, după cum s-a observat din cele relatate, cauza fiind soluționată pe fondul ei și constatându-se că soluția de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, este una legală și temeinică, motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., nefiind dovedite.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă se privește ca nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanta A.M.S.A. împotriva sentinței civile nr. 1451 din 8 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009.