Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 16 aprilie 2008, reclamanta SC T. SA Brașov, în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., a solicitat instanței, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării pct. 4 din Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 134/2007 privind aprobarea criteriilor de evaluare a punctajelor și a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 174/2007 și prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 433/2008, până la pronunțarea instanței de fond.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: prin ordinul nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin actele normative ulterioare, au fost aprobate criteriile de evaluare a punctajelor și metodologia de punctare, aplicabile în vederea atribuirii (prin licitație electronică) a traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean. Așa cum este prevăzut în cuprinsul ordinului nr. 134/2007 „atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean se face cu respectarea Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora".
Prin Ordinul nr. 394/2008 au fost aduse o serie de modificări Ordinului nr. 1.892/2006 printre care: la punctul nr. 25 și prin abrogarea pct. 4 din Anexa 7 a) privind depunctarea operatorului de transport cu câte un punct pentru fiecare copie conformă suspendată, sens în care reclamanta a solicitat emitentului actului normativ să procedeze la modificarea Ordinului nr. 134/2007 potrivit noilor dispoziții legale.
Față de condițiile de admitere a cererii de suspendare, reclamanta a făcut următoarele precizări:
Existența unui caz bine justificat, așa cum este definit de art. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004: „ împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", îl reprezintă modificarea Ordinului nr. 1.892/2006, respectiv abrogarea dispozițiilor privitoare la depunctarea operatorului de transport cu câte un punct pentru fiecare copie conformă suspendată, modificare a dispozițiilor legale, care nu a fost încă operată în cuprinsul Ordinului nr. 134/2007.
Paguba iminentă/prevenirea unei pagube iminente, constă în penalizarea/depunctarea la care societatea ar fi supusă în cazul aplicării acestui criteriu de evaluare, penalizare care va aduce, în mod cert, un punctaj final mai mic decât cel care ar putea fi obținut în condițiile noilor dispoziții legale, situație care ar putea duce la pierderea licitației pe anumite trasee.
In cauză a formulat întâmpinare pârâtul M.I.R.A., solicitând respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele argumente: activitatea de transport județean este reglementată prin Legea nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local.
Pentru punerea în executare a acestui act normativ, M.I.R.A. a emis Normele de aplicare, aprobate prin Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007, criteriile de evaluare în baza cărora se atribuie punctele în cazul traseelor județene, precum și metodologia de punctare sunt prevăzute în Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinul M.I.R.A. nr. 174/2007.
Aceste ordine au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 34 alin. (2) prevede că „în vederea atribuirii traseelor, condițiile impuse și punctajele pentru departajare se stabilesc (...) de M.I.R.A. pentru traseele județene."
S-a învederat instanței că emitentul ordinelor menționate a respectat prevederile legale, în sensul că a emis norme în materia criteriilor de evaluare și punctare a transportatorilor înscriși în cursele de trafic județean.
Prin Ordinul M.I.R.A. nr. 174/2007, pct. 4 din anexa 2, se reia prevederea din Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007 conform căreia „operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport județean".
Pârâtul consideră că instanța de contencios administrativ este competentă a cerceta respectarea actelor normative în temeiul cărora a fost emis un act administrativ, respectarea metodologiei de evaluare și punctare de către autoritățile competente, iar nu să se pronunțe asupra oportunității emiterii/modificării unor dispoziții din cuprinsul actului administrativ atacat.
Pârâtul a arătat că nu se poate reține aspectul invocat de reclamantă conform căruia Ministerul Transporturilor „a remarcat ilegalitatea textului prezentat" și „l-a abrogat prin Ordinul nr. 394/2008", astfel că „se impune ca și M.I.R.A. să-l elimine". Conform art. 341 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005, cele două autorități au competențe distincte în reglementarea condițiilor de evaluare și de punctare, respectiv Ministerul Transporturilor pentru traseele interjudețene și M.I.R.A. pentru traseele județene.
Faptul că Ordinul m.a.i. nr. 134/2007 face trimitere la respectarea dispozițiilor Ordinul m.t.c.t. nr. 1892/2006 în atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean, nu înseamnă că activitatea de transport județean și atribuirea traseelor județene din Programul județean de transport pentru 2008/2011 este reglementată de acest act. Cadrul general de reglementare îl constituie Lega nr. 92/2007, Ordinul m.a.i. nr. 353/2007, precum și Ordinul m.a.i. nr. 134/2007 și Ordinul m.a.i. nr. 174/2007, iar criteriile de evaluare și punctare sunt clar reglementate de ultimele două ordine amintite.
Prejudiciul iminent la care reclamanta este expusă ca urmare a depunctării, precum și eventualele daune ce-i vor fi cauzate sunt, de fapt, o simplă consecință a suspendării copiilor conforme a licențelor de transport, deci a unei măsuri de sancționare a transportatorului aplicată în temeiul art. 39 din Legea nr. 92/2007 în cazul săvârșirii unor abateri grave sau repetate de la prevederile contractelor de atribuire a serviciului, precum și de la reglementările în vigoare privind transportul rutier și/sau protecția mediului.
Astfel că, orice vătămare invocată de reclamantă se va datora numai propriei conduite culpabile, iar nu unor reglementări mai stricte, severe, în domeniul său de activitate.
De asemenea, pârâtul a învederat că toți transportatorii înscriși în cursele de trafic județean sunt supuși aceluiași regim, fără a putea astfel invoca stabilirea unor condiții inechitabile de participare la cursa obținerii de trasee.
Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 71/F/CA din 27 mai 2008, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea efectelor prevederilor Punctului 4 din Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 134/2007 privind aprobarea criteriilor de evaluare a punctajelor și a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 174/2007 și prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 433/2008, până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr. 419/64/2008.
Instanța a reținut că soluția se impune, având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul justificat și prevenirea unei pagube iminente, deoarece există indicii în privința nelegalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, în sensul că argumentele prezentate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actului administrativ sunt aparent valabile.
S-a mai reținut că este corectă o astfel de modalitate de abordare a întrunirii condițiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, ținând cont și de Recomandarea nr. R/89/8 din 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, prin care s-a arătat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a contesta, totuși, eficacitatea necesară a acțiunii administrative principale.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.I.R.A. (în prezent Ministerul Administrației și Internelor), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Recurentul a susținut că, în mod eronat, prima instanță a admis cererea de suspendare, deși nu erau întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, s-a arătat că activitatea de transport județean de persoane prin curse regulate și atribuirea traseelor județene din Programul județean de transport pentru 2008-2011 se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local, ale Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 353/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 174/2007.
Chiar dacă, așa cum rezultă din cele înscrise în cuprinsul ordinului atacat, prevederile speciale ale Ordinului nr. 134/2007 se completează cu cele ale Ordinului M.T.C.T. nr. 1892/2006, aceasta se face numai în măsura în care normele respective sunt compatibile cu reglementările expuse din domeniul transporturilor județene, care, de altfel, au și fost respectate.
S-a mai susținut că nu se poate vorbi, în speță, nici despre o pagubă iminentă având în vedere că intimata nu este în situația imposibilității înlăturării consecințelor unei eventuale pagube, ce ar decurge din punerea în executare a prevederilor art. 4 din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1341/2007, iar intimata a învestit instanța și cu o acțiune având ca obiect anularea actului administrativ în discuție.
Pe de altă parte, s-a arătat că, toți transportatorii înscriși în cursele de trafic județean sunt supuși aceluiași regim, fără a se putea invoca stabilirea unor condiții inechitabile de participare la licitația pentru obținerea de trasee.
Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și legală, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Ordinul criticat stabilește metodologia și criteriile de evaluare în vederea atribuirii traseelor în transportul județean, acesta fiind adoptat la momentul când desfășurarea activității de transport cunoștea o reglementare unitară, respectiv, O.U.G. nr. 109/2005, privind transporturile rutiere și Ordinul nr. 1892/2006, privind normele metodologice de aplicare a legii transporturilor.
Ulterior, transportul județean a primit o nouă reglementare, respectiv, Legea nr. 92/2007 - privind transportul public local și Ordinul nr. 353/2007 - privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 92/2007.
Astfel, Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007, care a fost emis în temeiul art. 341 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005 prevede că: „în vederea atribuirii traseelor, condițiile impuse și punctajele de departajare se stabilesc (...) de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pentru traseele județene", iar pe de altă parte, chiar cuprinsul Ordinului nr. 134/2007 este menționată respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1.892/2006 - „ Atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean se face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, cu modificările ulterioare (...)".
La data adoptării ordinului atacat, condițiile stabilite în vederea atribuirii traseelor județene erau asemănătoare/identice celor cuprinse în Ordinul nr. 1.892/2006, fiind în concordanță cu dispozițiile O.U.G. nr. 109/2005 și cu cele ale ordinului anterior menționat.
Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2005, operatorul de transport putea fi sancționat prin suspendarea unei copii conforme, iar potrivit Ordinului nr. 1.892/2006 (privind normele de aplicare ale O.U.G. nr. 109/2005), în dispozițiile privind criteriile de evaluare pentru atribuirea traseelor, respectiv, pct. 4 din Anexa 7a a acestui act normativ prevedea: „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport interjudețean ", iar în Anexa 7b a aceluiași ordin ( privind metodologia de punctura) era prevăzut: „Punctajul obținut la criteriile de evaluare 1, 2 și 3 menționate în anexa nr. 7a) se cumulează. Din suma astfel obținută se scade punctajul rezultat la criteriul 4, obținându-se punctajul general".
Aceste dispoziții, privind depunctarea operatorului de transport ca urmare a suspendării copiilor conforme, a fost introdus și în Ordinul nr. 134/2007 care stabilea criteriile de punctare pentru traseele care vor fi atribuite în transportul județean, având conținutul mai sus arătat.
La data adoptării Ordinului nr. 134/2007, acesta a preluat în criteriile de punctare dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 1.892/2006, prevăzând criteriul prin care se stabilea depunctarea operatorului de transport.
Ordinul nr. 134/2007 a prevăzut în mod expres respectarea condițiilor impuse de Ordinul nr. 1.892/2006.
Anterior organizării ședinței de atribuire pentru noul program de transport (2008 -2011), Ordinului nr. 1892/ 2006 i se aduc modificări prin Ordinul nr. 394/ 2008, în sensul în care acest criteriu de evaluare privind depunctarea operatorului de transport este abrogat, în esență reținându-se ca fiind unul discriminatoriu.
Totodată, în aceeași perioadă se aduc modificări și Ordinului nr. 134/2007, prin Ordinul nr. 433/ 2008, fără ca noile condiții legale să fie avute în vedere.
Astfel,
promovarea acțiunii de anulare, în parte, și de suspendare a actului normativ a
venit în momentul în care acest ordin nu a mai respectat dispozițiile actelor
normative în baza
cărora a fost emis, în concret, nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr.
1.892/2006 după modificarea acestuia prin
Ordinul nr. 394/ 2008, în sensul mai sus arătat.
Față de solicitarea de suspendare a dispozițiilor acestui act normativ, recurentul, deși recunoaște faptul că emiterea actului normativ (Ordinul nr. 134/2007 ) s-a făcut în temeiul O.U.G. nr. 109/2005 și se impunea respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1.892/2006, așa cum a fost prevăzut chiar în cuprinsul actului normative contestat, a cerut totuși respingerea cererii, întrucât desfășurarea activității de transport județean se face în baza altor acte normative decât cele care au stat la baza emiterii actului normativ atacat și pentru că, în opinia lui, prejudiciul suferit este o consecință a aplicării dispozițiilor legale din legea transportului public local, respectiv a art. 39 din Legea nr. 92/2007.
Din acest punct de vedere, textul criticat nu pare să fie în concordanță nici cu prevederile acestor acte normative, unde deși criteriul de evaluare dispune diminuarea punctajului pentru copii conforme suspendate, în Legea nr. 92/2007 și în Ordinul nr. 353/2007 nu sunt prevăzute situații în care o copie conformă a licenței de traseu poate fi suspendată.
Date fiind aceste aspecte, avute în vedere în mod corect și de prima instanță, fără a se analiza fondul cauzei și în concordanță cu Recomandarea nr. R/89/8 din 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pe bună dreptate s-a reținut că prima condiție, respectiv ceea a cazului bine justificat este îndreptățită.
Nici cu privire la iminența unei pagube, susținerile recurentului nu sunt întemeiate.
Este evident că prin depunctarea la care societatea este supusă prin aplicarea prevederilor legale contestate, se poate atrage pierderea licitației, prin aplicarea acestui criteriu, ceea ce reprezintă un prejudiciu iminent pentru societate, ale cărui consecințe nu pot fi înlăturate decât prin suspendarea actului.
În raport cu toate cele expuse, constatându-se că dezlegarea dată cauzei de către prima instanță este corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul M.I.R.A. (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) împotriva sentinței civile nr. 71/F/CA din 27 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.