Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 180 din 3 iulie 2008 a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC C.E.T. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 august 2003, privind suprafața de teren de 61.157,64 mp.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în speță nu au fost respectate dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității emitente a actului administrativ, revocarea în tot, sau în parte a acestuia, în termen de 30 de zile de la data când actul respectiv i-a fost comunicat.
Față de împrejurarea că reclamanta a formulat plângere prealabilă în cursul judecării cauzei, respectiv la data de 19 martie 2008, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 19 din dosar, instanța de fond a concluzionat că acțiunea acesteia este inadmisibilă și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC C.E.T. SA.
Cererea de recurs a fost fundamentată pe dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat în esență că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care au fost ignorate dispozițiile art. 4 din același act normativ în conformitate cu care „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond sesizează instanța de contencios administrativ și suspendă cauza”. Or, la Tribunalul Gorj se află înregistrat Dosarul nr. 3028/318/2007, suspendat până la soluționarea cererii privind legalitatea actului administrativ reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Economiei și Comerțului, la data de 27 august 2003 în favoarea SC E. SA.
În opinia recurentei nelegalitatea actului administrativ în discuție este evidentă, rezultând din hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dar și din raportul de expertiză întocmit în cauza de a avut ca obiect certificatul, care a concluzionat că intimata pârâtă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenurilor, iar documentația ce a stat la baza acestui certificat a fost folosită în mod fraudulos și în obținerea certificatului.
Prin întâmpinare, intimata SC E. SA a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, precizând că nu sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 atâta vreme cât recurenta-reclamantă a optat pentru promovarea unei acțiuni principale în anularea actului administrativ în litigiu, situație în care exercitarea procedurii prealabile este obligatorie potrivit Legii nr. 554/2004 (art. 7 și 8).
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse, dar și în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate, pentru cele ce se vor puncta în continuare.
În motivarea cererii de recurs se face o nepermisă confuzie între analiza legalității unui act administrativ pe cale principală și o astfel de analiză pe cale de excepție, mai exact prin instrumentului legal oferit de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, a contenciosului administrativ. Aceste dispoziții fixează însă condiții clare pentru invocarea nelegalității unui act administrativ pe cale de excepție, una dintre ele fiind aceea a existenței unui alt proces.
În speță, prin acțiunea promovată la Judecătoria Târgu Jiu, la 14 noiembrie 2007, reclamanta SC C.E.T. SA a solicitat ca în contradictoriu cu SC E. SA să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 august 2003 emis de Ministerul Economiei și Comerțului, privind suprafața de 61157,67 mp, în favoarea pârâtei.
În urma declinării judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, această instanță a pronunțat sentința nr. 180 din 3 iulie 2008 prin care a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că reclamanta nu a urmat procedura plângerii la organul emitent, procedură obligatorie și prealabilă sesizării instanței prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
A mai reținut instanța de „plângerea” din 19 martie 2008, fiind ulterioară acțiunii în justiție, echivalează cu lipsa procedurii prealabile.
Atât normele legale incidente ce au constituit temeiul soluției primei instanțe, cât și doctrina și jurisprudența în materie de contencios administrativ au stabilit în mod constant că regula este aceea a sesizării prealabile obligatorii și în termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, a autorității publice emitente a actului contestat, în lipsa acestei sesizări prealabile nefiind îndeplinită o condiție de exercițiu a acțiunii.
Neîndeplinirea acestei condiții conduce, fără dubiu, la soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.
Instituirea procedurii administrative prealabile printr-o lege organică, așa cum este legea contenciosului administrativ, a fost apreciată ca fiind în deplină concordanță cu Constituția României neputând fi considerate ca o îngrădire a dreptului privind accesul la justiție și nici a celui la un proces echitabil, așa cum este consacrat acesta prin art. 6 din C.E.D.O.
Scopul unei astfel de plângeri este în mod evident acela de a oferi celor interesați posibilitatea rezolvării într-un termen mai scurt și mai operativ a reclamației lor, organul emitent putând revoca actul emis.
Împrejurarea că în cauză, ulterior introducerii acțiunii reclamanta a formulat o cerere de revocare a actului administrativ individual – intitulată „plângere prealabilă” și aflată la filele 19-20 dosar fond – poate fi considerată doar o încercare de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, acest act neputând fi asimilat unei plângeri administrative în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În acest context legal și faptic, în mod corect judecătorul fondului a constatat că acțiunea este inadmisibilă și a respins-o în consecință.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.E.T. SA împotriva sentinței civile nr. 180 din 3 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.