Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 502/2001, reclamanta C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București. anularea deciziei nr. 152292/1997, motivând că a contestat cuantumul pensiei, iar Oficiul de Pensii a refuzat să-i comunice decizia de pensie.
Prin sentința civilă nr. 699 din 27 iunie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția de perimare a acțiunii și a constatat perimată acțiunea privind pe reclamanta C.V. și pe pârâtele Casa de Pensii a municipiului București și Casa de Pensii a sectorului 3 București, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs C.V., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a susținut, în esență, că a fost și este împiedicată de către pârâtă să stăruie în judecată. prin refuzul acesteia de a-i comunica decizia de pensie nr. 152292 /1997, că pârâta refuză să pună în aplicare, sentința civilă nr. 285 din 27 septembrie 2001 și că instanța a suspendat greșit cauza, în temeiul art. 242 C. proc. civ., și nu în temeiul art. 244 pct. 1 din același cod.
Recursul este nefondat.
Se reține că prin încheierea de ședință din 23 mai 2001, având în vedere cererea de suspendare a judecății formulată de reclamantă, prin procurator și poziția pârâtei care nu s-a opus suspendării cauzei, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 242 pct. 1 C. proc. civ.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, pentru perimare, la data de14 iunie 2002, deci după expirarea termenului de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ., interval în care nici una dintre părți, și în special reclamanta, care era cea mai interesată, nu au efectuat nici un act de procedură pentru judecarea cauzei.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 285 din 27 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, invocată de recurentă, se reține că a rămas definitivă și irevocabilă, în baza deciziei civile nr. 15 din 17 ianuarie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. De la acea dată și până la repunerea cauzei pe rol din oficiu (14 iunie 2002), reclamanta a avut posibilitatea legală de a solicita executarea sentinței care constituie titlu executoriu pe calea executării silite, dar cu toate acestea, reclamanta a lăsat cauza în nelucrare și nu a repus-o pe rol.
În consecință, sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul declarat de C.V. este nefondat și urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.V., împotriva sentinței civile nr. 699 din 27 iunie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.