Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 19 iulie 2000, reclamanta SC T.C. SA Sebiș a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Circumscripția Fiscală Sebiș, solicitând anularea deciziei nr. 925 din 26 iunie 2000 și a procesului-verbal nr. 389 din 31 ianuarie 2000, cu privire la obligarea societății la plata către stat, a sumelor de 10.773.620 lei, T.V.A. și 10.518.007 lei, majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că potrivit legii, sunt scutite de T.V.A., cu drept de deducere, prestările de servicii de apă și canalizare către populație.
Astfel, taxa service instituită pentru a fi încasată de la persoane fizice, este o operațiune scutită de T.V.A., reprezentând o taxă de depistare a avariilor pe branșament, deci a rețelei de desfacere și distribuție a apei, și nu contravaloarea unor reparații.
Prin sentința civilă nr. 84 din 9 aprilie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat procesul-verbal și decizia Ministerului Finanțelor Publice, exonerând reclamanta de plata obligațiilor stabilite.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în baza relațiilor contractuale cu beneficiarii serviciilor sale, reclamanta s-a obligat să depisteze avariile pe branșament a instalațiilor de furnizare și canalizare a apei, în schimbul unei taxe service.
Pentru această prestație, reclamanta este scutită de plata T.V.A., conform O.G. nr. 3/1992, pentru activitatea desfășurată în perioada aprilie 1997 – septembrie 1999, depistarea avariilor în vederea asigurării securității apei către populație, incluzându-se în noțiunea de prestări servicii de apă și canalizare.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâții au invocat în primul rând tardivitatea introducerii acțiunii, excepție invocată și la fond și greșit respinsă de instanță.
Astfel, în raport cu data comunicării deciziei emise de Ministerul Finanțelor Publice, 26 iunie 2000, acțiunea, fiind formulată la 19 iulie 2000, a fost introdusă cu depășirea termenului legal.
Pe fondul litigiului, pârâții au arătat că doar prestările de servicii de livrare apă și canalizare sunt scutite de T.V.A. neadmițându-se extinderea acestora prin analogie.
Taxa service reprezintă o prestare de servicii impozabilă din punct de vedere al T.V.A., neindentificându-se cu prestările de servicii de livrare apă și canalizare.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefundat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, din actele dosarului rezultă că instanța a procedat corect, respingând excepția tardivității acțiunii. Decizia emisă de Ministerul Finanțelor Publice a fost comunicată reclamantei la 28 iunie 2000, confirmarea de primire a recomandate), iar acțiunea a fost introdusă la 13 iulie 2000, data poștei, în termenul legal de 15 zile.
Nici critica privind fondul cauzei nu este întemeiată, operațiunea de depistare a avariilor efectuate de reclamantă la bransamentele de apă și canalizare, intrând în noțiunea de prestație, în sensul prevederilor O.G. nr. 3/1992.
În cauză, a fost efectuată și proba cu expertiza contabilă, care a relevat faptul că taxa service percepută de reclamantă de la populație, a urmărit asigurarea securității în distribuirea apei și canalizării, fiind o măsură în beneficiul persoanelor fizice, cărora li se prestează aceste servicii. Aceste taxe service constituie prestări servicii către populație, fiind în mod corect facturate fără T.V.A., fiind scutite de plata T.V.A., ele fiind incluse în noțiunea, mai vastă, de prestări servicii, apă și canalizare, care beneficiază de scutire de T.V.A., conform O.G. nr. 3/1992, republicată.
În consecință, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul declarat de pârâți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor și Direcția Finanțelor Publice a județului Arad și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 84 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.