S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.357/CA/2002 – P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-a prezentat intimata reclamantă M.A. prin procuratorul M.I. fără studii juridice, lipsind Casa Județeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
Procuratorul intimatei reclamante a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.357/CA/2002-P pronunțată la 17 iunie 2002 în dosar nr.2419 /CA/2002-P Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamanta M.A. și a anulat Hotărârea nr.600 din 16 august 2002 emisă de pârâtă, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei statutul de beneficiară a O.G.nr.105/1999, aprobată și completată prin Legea nr.189/2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în esență că, reclamanta, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art.1 lit.c din O.G.nr.105/1999, ea dobândind la naștere statutul părținților săi.
Impotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând prevederile art.304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă, susținând în esență că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale în materie.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 21 ianuarie 1942 în Comuna Topolovățul Mare, județul Timiș, unde părinții se refugaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățen român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi copensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au resfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat s-au au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate condițiile nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, trebuie să beneficieze de același drepturi compensatorii copilul care născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.357/CA/2002 – P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.