La data de 12 februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de P.C. și de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinței civile nr.636 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 12 februarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la data de 19 februarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 10 decembrie 2001 la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, reclamantul P.C. a chemat în judecată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând obligarea acesteia să nu-i impoziteze pensia de serviciu, să i-o actualizeze în conformitate cu prevederile art.103 din Legea nr.92/1992 și să-i plătească diferențele cuvenite începând cu 1 iulie 2000, raportate la rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în urma emiterii Ordonanței Guvernului nr.87/2000 s-a procedat la impozitarea pentru a doua oară a pensiilor de serviciu ale magistraților, cu începere de la 1 iulie 2000, cu toate că la stabilirea acestor pensii s-a avut în vedere venitul net de la data pensionării, care rezulta prin scăderea din venitul brut a impozitului aplicat asupra indemnizației de încadrare lunară, sporului de vechime în muncă și sporului de stabilitate în magistratură.
Mai arată că nu i s-a actualizat corect pensia de serviciu pentru că nu s-a inclus în calculul pensiei și adaosul pentru vechimea în magistratură de 20% în raport de vechimea de peste 20 ani în această activitate.
Acțiunea a fost admisă în parte prin sentința civilă nr.636 din 18 iunie 2001, în sensul că pârâta a fost obligată să recalculeze pensia reclamantului prin includerea în indemnizația acestuia și a adaosului de 20% pentru vechimea de 20 ani în funcția de magistrat.
Instanța reține, în motivarea sentinței, că cererea privitoare la dubla impozitare a pensiei de serviciu este inadmisibilă, impozitarea pensiilor fiind prevăzută de Ordonanța Guvernului nr.87/2000, asupra constituționalității căreia s-a pronunțat Curtea Constituțională.
Mai reține că reclamantul beneficiază de adaos la indemnizația de încadrare lunară de 20%, care trebuie să se ia în calcul la stabilirea pensiei, conform prevederilor art.103 din Legea nr.92/1992 și art.5 din Legea nr.50/1996, așa cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000.
Ambele părți au declarat recurs împotriva sentinței.
Reclamantul critică sentința pentru că instanța nu a menționat în dispozitiv data de la care urmează să se plătească diferențele de pensie rezultate din adăugarea la baza de calcul și a adaosului de 20% pentru vechimea în magistratură, această dată trebuind să fie 1 noiembrie 2000.
Susține și că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de obligare a pârâtei la plata diferențelor ce i se cuvin, cu adăugarea indicelui de inflație.
Consideră că i s-a respins greșit ca inadmisibil capătul de cerere privind impozitarea de două ori a pensiei de serviciu, între dispozitiv și considerente existând o flagrantă contradicție.
Menționează că a cerut ca pensia să i se impoziteze o singură dată, pentru că o primă impozitare a intervenit atunci când la baza de calcul a pensiei s-a avut în vedere venitul net, magistrații pensionari fiind singura categorie de pensionari la care s-a prevăzut astfel în Legea nr.92/1992, (pentru ceilalți avându-se în vedere venitul brut), iar cea de a doua impozitare a intervenit în baza Ordonanței Guvernului nr.87/2000, cu toate că prin Ordonanța Guvernului nr.113/2000 s-a urmărit a nu se mai impozita pensiile de serviciu ale magistraților pensionați și a se recalcula aceste pensii conform art.103 din Legea nr.92/1992, așa cum a fost modificat prin art.I din Ordonanță, ceea ce organul de pensii nu a făcut.
Pârâta critică sentința pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, excepție pe care a invocat-o prin întâmpinare.
Arată că deciziile de pensionare se emit de către casele județene de pensii și Casa de Pensii a municipiului București, care fac și calcularea, recalcularea și impozitarea pensiilor, conform prevederilor art.21 lit.g din Hotărârea Guvernului nr.258/2001, astfel că în cauza de față calitate procesuală pasivă are numai Casa de Pensii a municipiului București.
În ce privește adaosul la indemnizația de încadrare, susține că hotărârea este nelegală deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr.83/2000 nu se aplică reclamantului, care s-a pensionat anterior intrării în vigoare a acesteia.
Menționează că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.73/1999 fixează cadrul legal pentru impozitul pe venit și nu face nici o distincție între diferite categorii de pensionari și tipuri de pensii.
Analizând motivele de recurs invocate de părți, Curtea reține că sunt fondate în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Conform prevederilor art.7 pct.11 lit.f din Hotărârea Guvernului nr.258/2001, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale are, printre alte atribuții și pe aceea de calculare, reținere și virare a impozitului asupra pensiilor.
Cum prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat, ca un prim capăt de cerere, să nu i se impoziteze de două ori pensia și cum Casa Națională de Pensii este cea care trebuie să calculeze și să rețină impozitul aferent pensiei sale, rezultă că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că motivul de recurs privind lipsa calității sale procesuale nu poate fi primit.
Dar, reclamantul a mai solicitat prin acțiune și recalcularea bazei de calcul a pensiei prin includerea în aceasta a adaosului de 20% pentru vechimea în magistratură, ca și actualizarea acesteia, la care să se adauge coeficientul de inflație, precum și restituirea sumelor pretins reținute ilegal cu titlu de impozit.
Aceste atribuții revin Casei de Pensii a municipiului București, conform prevederilor art.21 lit.d din Hotărârea Guvernului nr.258/2001, care are personalitate juridică (conform art.2 alin.1 din Statut) și care trebuia să fie parte în proces.
Ca atare, din acest motiv se impune ca hotărârea să fie casată, cu trimiterea spre rejudecare, pentru ca procesul să se judece în contradictoriu și cu aceasta, care astfel are posibilitatea să-și facă apărări proprii și față de care hotărârea ce se va pronunța să fie opozabilă.
Cum în cauză există o instituție publică autonomă de interes național, respectiv Casa Națională de Pensii, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine aceleiași Curți de Apel, conform prevederilor art.3 pct.1 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea atacată este nelegală și pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantului de obligare la plata eventualelor diferențe bănești ce i cuvin în urma recalculării și actualizării pensiei, ca și a datei de la care trebuie să i se acorde și nici asupra cererii privind adăugarea la acestea a indicelui de inflație.
Pentru considerentele arătate mai sus, se impune ca hotărârea primei instanțe să fie casată, iar cauza să se trimită aceleiași instanțe spre rejudecare, urmând ca instanța de trimitere să aibă în vedere și celelalte motive de recurs invocate de părți ca apărări de fond.
Văzând și prevederile art.313 și art.315 din Codul de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P.C. și de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale București împotriva sentinței civile nr.636 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.