Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 februarie 2001 la Tribunalul Teleorman, reclamantul T.F. avocat titular al Cabinetului individual de avocatură F.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, anularea deciziei nr. 14 din 12 ianuarie 2001 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins contestația referitoare la sumele de 6.424.800 lei reprezentând impozit pe venitul profesional de avocat și 1.031.231 lei majorări de întârziere aferente, stabilite în sarcina sa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, s-a menținut în sarcina sa obligația achitării la bugetul statului a sumelor menționate deoarece, fiind deținător al unui certificat de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, este scutit de impozit pe venitul profesional, conform Legii nr. 42/1990 cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 548 din 23 aprilie 2001, în considerarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. în redactarea de la acea dată și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.
Judecând în fond pricina, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1439 din 29 octombrie 2001, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, au fost abrogate actele normative care reglementau scutiri sau reduceri la plata impozitului pe venit, respectiv a impozitului pe salariu pentru anumite categorii de persoane precizate expres în legi seciale, iar dispozițiile acestei ordonanțe art. 6 lit. h) și art. 15 alin. (3) nu prevăd o asemenea scutire.
Recurentul T.F. a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței, reiterând sumar susținerile din acțiune potrivit cărora, conform Legii nr. 42/1990, beneficiază de scutire de impozitul pe venit care nu este același lucru cu salariul.
Analizând critica formulată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, recurentul invocă Legea nr. 42/1990 care, în opinia sa, prevede printre alte facilități și scutirea de impozit pe venitul obținut din exercitarea unei meserii sau profesii pe cont propriu.
Este adevărat că acest act normativ prevedea anumite facilități la plata impozitului însă acestea vizau impozitul pe salarii, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 42/1990, iar respectivele dispoziții au fost expres abrogate prin OG nr. 73/1999.
În materia scutirilor la impozitul pe venit, prin dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 73/1999 în vigoare la acea dată s-au prevăzut expres și limitativ categoriile de venituri scutite la plata impozitului.
Or, la lit. h) din articolul mai sus invocat – menționat și de către prima instanță – s-a dispus că sunt exceptate de la plata impozitului strict avantajele în bani și / sau natură obținute datorită calității de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și nu cele obținute din exercitarea unei profesii sau meserii independente.
Neîncadrându-se în categoria veniturilor exceptate de la plata impozitului rezultă că, în mod legal, organele fiscale au stabilit în sarcina recurentului-reclamant un impozit pe venit și majorările aferente.
Ca atare, situația de fapt fiind reținută exact de către instanța de fond care a aplicat corect reglementările normative în materie, hotărârea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.F. împotriva sentinței civile nr. 1439 din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.