Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, rejudecând cauza, în fond după casare, prin sentința civilă nr. 968 din 29 iunie 2001, a admis acțiunea formulată de SC T.N. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat București și pe cale de consecință, a dispus:
- anularea deciziei nr. 15 din 11 ianuarie 1999, emisă de Ministerul Finanțelor;
- anularea dispoziției nr. 175 din 27 mai 1998, a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat București;
- anularea procesului-verbal de control nr. 136333 din 18 martie 1998, completare la procesul-verbal de control nr. 135099 din 27 februarie 1998, încheiat de Administrația Financiară a sectorului 3 București.
Totodată, a obligat Ministerul Finanțelor să restituie reclamantei, suma de 3.897.777.101 lei (impozit pe profit și T.V.A. încasat), precum și suma de 38.977.771 lei , achitată cu O.P. nr. 10640/1998, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat București să restituie suma de 77.955.592 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în fazele administrativ-urisdicționale.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:
Administrația Financiară a sectorului 3 București, prin actul de control nr. 135099/1998, completat prin actul nr. 136333/1998, a stabilit că reclamanta datorează 1.854.366.663 lei, impozit pe profit, 1.139.612.629 lei, majorări de întârziere aferente acestuia, 461.018.321 lei, T.V.A. și 442.775.849 lei, majorări de întârziere; s-a calculat diferență de impozit la suma de 3.771.345.195 lei, cu care reclamanta și-a majorat capitalul la nivelul anului 1995.
Aceste sume reprezintă contravaloarea terenurilor pentru care societatea a obținut titlurile de proprietate în cursul anului 1994 - 1995 și nu au fost înregistrate la Registrul Comerțului, până la 31 decembrie 1995.
Dar, organul de control a interpretat greșit decizia nr. 1/1996, care în art. 3 prevede modul de înscriere în declarația de impozit pe profit de către contribuabilii mari, a sumelor rezultate din înregistrările contabile, care măresc sau reduc capitalul social al agenților economici, fără a se face mențiunea că este obligatorie înregistrarea la Registrul Comerțului.
Reclamanta, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, după aprobarea bilanțului contabil pe 1995, a depus întreaga documentație cerută de Registrul Comerțului, pentru majorarea capitalului, operațiune obținută prin certificatul de mențiuni nr. 35003 din 5 iunie 1996.
Majorarea capitalului social nu poate fi luată în calcul la stabilirea impozitului pe profit, deoarece aceasta nu produce venituri care să genereze profit.
Prin H.G. nr. 104/1994, art. 4, s-a stabilit că modificarea capitalului social nu produce influență asupra impozitului pe profit și agenții economici care au efectuat modificările în 1995, trebuie să beneficieze de această dispoziție legală.
Potrivit legislației actuale (Legea nr. 69/1993, Legea nr. 27/1994, O.G. nr. 70/1994), reclamanta datorază impozit pentru terenurile cu care și-a majorat capitalul social și un impozit pe profit; a obliga reclamanta să plătească impozit pe terenuri și impozit pe profit este o încălcare, și a Codului fiscal.
În ce privesc terenurile administrate de societăție comerciale cu capital majoritar de stat, cazul reclamantei, pentru care s-au primit certificate de proprietate, nu se plătește impozit pe profit, întrucât acțiunile aferente acestor terenuri aparțin F.P.S., care are dreptul să le vândă.
O.G. nr. 70/1994, modificată prin O.G. nr. 70/1997, scutește de la plata impozitului pe profit, certificatele de atestare, pentru asociații care desfășoară activități non profit, (Baza Sportivă T.N. și Asociația Sportivă); că certificatele de atestare a dreptului de proprietate pe care reclamanta le-a obținut în noiembrie și decembrie 1995. nici nu puteau fi înscrise în Registrul Comerțului, în același an, ci numai în aprilie 1996, deoarece Adunarea Generală se întrunește în termen de 3 luni de la închiderea exercițiului financiar pentru aprobarea bilanțului.
Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice București și Ministerul Finanțelor, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 70/1994 și ale H.G. nr. 974/1994, potrivit cărora reclamanta datorează impozitul pe profit și T.V.A., așa cum s-a stabilit prin actul de control încheiat în cauză; totodată, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în ce privește T.V.A.; că, oricum, în cauză, trebuia introdusă și Administrația Financiară a sectoului 3 București, care a întocmit actul de control.
Reclamanta a declarat și ea recurs, susținând că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Recursurile sunt fondate, pentru următoarele motive:
Administrația Financiară a sectorului 3 București a întocmit cele două acte de control (nr. 135099/1998 și nr. 136333/1998), prin care a stabilit obligația de plată a reclamantei, la plata impozitului pe profit și T.V.A., iar instanța a examinat și anulat aceste acte.
Or, cele două acte atacate de reclamantă trebuiau analizate și discutate în contradictoriu cu autoritatea emitentă, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 C. proc. civ.
În realitate, instanța de fond a soluționat acțiunea reclamantei, numai în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat București, omițând să asigure participarea în proces, în calitate de pârâtă, și a Administrației Financiare a sectorului 3 București, deși aceasta are legitimarea procesuală pasivă, întrucât a emis cele două acte atacate de reclamantă.
În consecință, urmează a admite recursurile, a casa sentința și a trimite cauza aceleiași instanțe, care, cu ocazia rejudecării litigiului, în contradictoriu cu toate părțile ce au legitimare procesuală pasivă, va analiza și va răspunde criticilor formulate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și de SC T.N. SA București, împotriva sentinței civile nr. 968 din 29 iunie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.