S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.370/2002-P din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor și nici intimata reclamantă L.M.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că, atât recurenta – pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor cât și intimata reclamantă L.M., fiecare separat au solicitat în scris, în temeiul art.242 (2) Cod procedură civilă, judecarea în lipsă (filele 3 și 7).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 mai 2002 la Curtea de Apel Oradea, sub nr.2458/CA/2002, reclamanta L.M. a chemat în judecată pe pârâta - Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr.1083 din 16 aprilie 2002 emisă de aceasta și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu motivarea că s-a născut la 2 luni după strămutarea părinților în localitatea Sohodol, de unde s-a întors în 1945.
Curtea de Apel Oradea prin sentința nr.370/CA/2002-P din 24 iunie 2002 a admis acțiunea introdusă de reclamanta L.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Oradea și în consecință a anulat hotărârea nr.1083 din 16 aprilie 2002 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
In motivarea soluției s-a reținut că în speță, reclamanta s-a născut în perioada de refugiu al părinților săi, suferind împreună cu ei, efectele strămutării din localitatea de domiciliu.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput s-a născut viu pentru a i se deschide dreptul la moștenire.
Verificând cauza, în funcție de recursulul formulat cât și potrivit art.304 1 Cod de cprocedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă fără echivoc că, intimata-reclamantă s-a născut în comuna Sohodol, județul Bihor, la 2 luni după ce părinții săi se refugiaseră din comuna Mihai Bravu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, aflându-se în una din cele 6 situații anume prevăzute, a suferit persecuții din motive etnice.
Interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței impune concluzia că, atât scopul cât și obiectul reglementării il constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate pe criterii etnice, de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Intrucât legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și persoana care a suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra sa.
Este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor au fost nevoiți să se refugieze sau au fost strămutați datorită persecuțiilor la care supuși din motive etnice, copiii suferind astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din situația de refugiat sau strămutat.
Or, în cauză, este de necontestat că intimata-reclamantă s-a născut la scurt timp după ce, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și că a suferit, în mod direct aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a încercat întreaga sa familie, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și au suferit urmare persecuțiilor din motive etnice rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.
Or, dacă legiutorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuții și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, cu atât mai mult trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copii născuți în perioada refugiului, care au suferit nemijlocit din motive etnice toate consecințele nefavorabile ale refugiului, ca și părințiii lor.
Cu această motivare, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, iar recursul este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.370/2002-P din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.