S-au luat în examinare recursurile declarate de H.C. și Casa Județeană de Pensii Gorj împotriva sentinței civile nr.157 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: H.C și Casa Județeană de Pensii Gorj prin consilierul juridic C.V.
Procedura completă.
În prealabil, H.C. a susținut că nu i-au fost comunicate motivele de recurs ale Casei Județene de Pensii Gorj care de altfel la dosar sunt numai în copie xerox, fără semnătură și ștampilă în original și care deși au fost depuse la Curtea de Apel Craiova la 28 iunie 2002 apar înregistrate la Curtea Supremă de Justiție abia la data de 2 decembrie 2002.
Pe fond a solicitat admiterea recursului cu referire la motivele scrise, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a i se acorda toate drepturile cerute, precum și respingerea recursului Casei Județene de Pensii Gorj.
Consilierul juridic Coman Vasile a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise, precum și respingerea recursului declarat de H.C.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
H.C în contradictoriu cu Direcția generală de muncă și protecție socială Gorj, a solicitat anularea deciziilor nr.103555 din 25 septembrie 1996 și din 7 aprilie 1997, emise de Oficiul de pensii și a hotărârii nr.233 din 28 februarie 1997 a comisiei de contestații a pârâtei.
Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.168 din 14 aprilie 1998, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a obligat pârâta să recalculeze drepturile bănești ale reclamantului, începând cu data sentinței și să-i achite drepturile bănești neacordate de la emiterea deciziei în sumă de 17.799.168 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei contabile și faptul că reclamantul a făcut dovada unei vechimi în muncă la 47 ani și 5 zile.
Curtea Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin decizia nr.39 din 14 ianuarie 1999, a admis recursul declarat de Direcția generală de muncă și protecție socială Gorj și a casat sentința cu trimiterea cauzei la comisia de contestații de pe lângă pârâtă, pentru soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva deciziei de pensionare nr.103555 din 7 aprilie 1997.
S-a reținut că, deși reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii, organul administrativ nu a soluționat-o conform art.52 din Legea nr.3/1997, modificată, ci a considerat greșit că rezolvarea acesteia este de competența instanței de judecată.
Prin hotărârea nr.469 din 26 februarie 1999, Comisia de contestații a respins cererea, considerând că pensia a fost corect și legal stabilită prin luarea în calcul a vechimii în muncă.
Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.170 din 9 aprilie 1999, a admis acțiunea, a anulat decizia nr.103555 din 25 septembrie 1996 și hotărârea nr.233 din 28 februarie 1997 și a obligat pe pârâtă să-l înscrie pe reclamant la pensie, cu o vechime de 47 ani, luând în calcul perioada 1 octombrie 1991 – 1 octombrie 1996.
Prin decizia nr.2360 din 12 octombrie 1999 – Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamant și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a stabilit că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra hotărârii nr.469/1999 a comisiei de contestației și nici asupra cuantumului drepturilor bănești de care a fost lipsit reclamantul.
Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.302 din 9 iunie 2000, a admis acțiunea, a anulat decizia nr.103555/1996 și hotărârea nr.469/1999 și a obligat pârâta să recalculeze pensia și să-i acorde reclamantului o pensie de 4.246.676 lei la 1 aprilie 2000 și să-i plătească diferența de pensie neacordată, în cuantum de 121.864.896 lei, pe perioada 1 septembrie 1996 – 1aprilie 2000.
S-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză și s-a reținut că față de vechimea în muncă, veniturile realizate și baza de calcul aleasă de reclamant, acesta trebuie să primească de la 1 aprilie 2000, o pensie de 4.246.676 lei și o diferență aferentă perioadei 1 septembrie 1996 – 1 aprilie 2000 de 121.864.896 lei.
Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, prin decizia nr.283 din 23 ianuarie 2001, a admis recursurile declarate de H.C. și Direcția generală de muncă și protecție socială Gorj și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că materialul probator a fost insuficient, expertiza nu a reușit să lămurească și să stabilească drepturile la pensie care se cuvin reclamantului, acesta fiind contestat de pârâtă, se vorbește despre acte ce nu sunt la dosare astfel că se impune suplimentarea probelor pentru determinarea vechimii totale în muncă a reclamantului și a bazei de calcul a pensiei cu acte și expertiză contabilă, care să stabilească vechimea în muncă totală a reclamantului și baza de calcul a pensiei, cât și drepturile bănești pe care acesta le solicită, atât la valoarea de la data când susține că trebuiau acordate, cât și la valoarea actualizată cu indicele de inflație.
Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.157 din 20 mai 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia de pensionare nr.103555/1997 precum și hotărârea nr.469/1999 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să stabilească pensia reclamantului, având în vedere salariul mediu tarifar (baza de calcul) existent la data pensionării și să aplice indexările și corecțiile ulterioare, acordând în acest sens diferența de pensie ce va rezulta pe toată perioada de la emiterea deciziei.
A respins celelalte capete ale acțiunii, ca fiind nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei efectuate de Topor Nicolae stabilindu-se o vechime în muncă de 47 ani a reclamantului.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs, susținând că nu s-a respectat de instanță îndrumările date de Curte prin decizia de casare, că deși a făcut o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova, pe care a timbrat-o, aceasta nu a fost soluționată, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare la daune majorată și în mod nejustificat a respins celelalte capete de acțiune.
Împotriva soluției pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs și Casa Județeană de Pensii Gorj, susținând că drepturile la pensie au fost corect calculate de ea ca și vechimea în muncă de 39 ani, astfel că solicită pe fond respingerea acțiunii, precizând că baza de calcul pe care a avut-o în vedere este mai favorabilă reclamantului.
Recursurile sunt întemeiate, potrivit următoarelor considerente:
În urma mai multor casări cu trimitere instanței de fond i s-au dat îndrumări care erau obligatorii și care constau în administrarea de probe cu acte și o nouă expertiză pentru determinarea vechimii totale în muncă a reclamantului, a bazei de calcul a pensiei și a drepturilor bănești pe care acesta le solicită.
Reclamantul și-a precizat cererea de daune (fila 89), dar instanța a omis să se pronunțe.
Pentru omisiunea pronunțării, se impune admiterea recursurilor și casarea cu trimitere spre soluționare la Tribunalul Craiova, potrivit art.313 Cod procedură civilă și art.2 pct.c Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării se vor analiza și celelalte critici din recursuri privind vechimea totală în muncă, baza de calcul, calculul drepturilor bănești solicitate de reclamant și daune, astfel că prin soluția ce se va da să se poată determina clar cuantumul pensiei și al drepturilor cuvenite în perioada în discuție, sentința să poată fi pusă în executare.
Pentru a se evita eventualele confuzii cu privire la obiectul acțiunii este necesar să i se pună în vedere reclamantului să facă precizările de rigoare la primul termen și nu între termene – prin notele pe care le depune așa cum permanent a procedat. Susținerea privind nesoluționarea cererii de recuzare a judecătorilor Curților de apel a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de H.C. împotriva sentinței civile nr.157 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, precum și recursul Casei Județeane de Pensii Gorj.
Casează sentința atacată cu trimitere spre soluționare Tribunalului Craiova.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.