Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12 octombrie 1998, SC M.I. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Garda Financiară a municipiului București, solicitând anularea măsurii de virare la bugetul statului, a sumelor de 52.116.809 lei, 23.810.442 lei și 1.563.504 lei, la care a fost obligată prin procesele-verbale nr. 130054843 din 23 decembrie 1997 și nr. 14109 din 24 decembrie 1997, întocmite de Garda Financiară a municipiului București.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că organul de control a reținut greșit obligarea sa, la plata impozitului pe profit, cu majorările aferente, întrucât desfășoară activități de producție și potrivit art. 5 din Legea nr. 12/1991, astfel de societăți sunt scutite de impozitul pe profit pe o perioadă de 5 ani de la înființare.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1719 din 18 decembrie 2001, a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții Garda Financiară și Ministerul Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate.
În recursul său, Garda Financiară susține că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată, cu încălcarea art. 2 din Legea nr. 105/1997.
Ministerul Finanțelor Publice, în recursul său, susține că întrucât s-a pronunțat numai pe aspectul de tardivitate, nici instanța nu se putea pronunța asupra fondului cauzei, putând să dispună cel mult retrimiterea dosarului la Ministerul Finanțelor, pentru soluționarea fondului cauzei.
În ce privește procesul-verbal de contravenție, instanța nu era competentă să se pronunțe asupra acestuia.
Ambele recursuri sunt fondate.
Hotârârea instanței de fond este nelegală, întrucât la judecarea cauzei, instanța nu a ținut seama de faptul că prin decizia nr. 1078 din 29 septembrie 1998, dedusă judecății, nu s-a soluționat fondul cauzei, fiind respinsă plângerea SC M.I. SRL. Au fost menținute dispoziția nr. 174/1998, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a muncipiului București și hotărârea nr. 29/1998, emisă de Garda Financiară București, prin care s-au respins obiecțiunie formulate de societate, ca nefiind depuse în termenul legal, de contestator, prevăzute de Legea nr. 105/1997.
Din actele dosarului rezultă că împotriva procesului-verbal nr. 14109 din 24 noiembrie 1997, reclamanta-intimată a formulat obiecțiuni, la 8 ianuarie 1998, peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 2 din Legea nr. 105/1997.
Astfel fiind, instanța de fond nu se putea pronunța asupra fondului cauzei; hotărârea atacată se va casa și se va trimite cauza la Direcția Generală a Finanțelor Publice București, pentru soluționarea capetelor de cerere referitoare la impozitul pe profit și majorările de întârziere, în sumă de 75.927.250 lei.
Cu privire la procesul-verbal nr. B 0054843 din 23 decembrie 1997, privitor la săvârșirea unei contravenții prevăzute de art. 17 lit. b) din Legea nr. 87/1994, soluționarea unei asemenea plângeri este de competența instanțelor de drept comun , instanța de contencios administrativ neavând o astfel de competență.
Așa fiind și vâzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va trimite cauza în ce privește capătul de cerere privind sancțiunea contravențională, Judecătoriei sectorului 6 București, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Garda Financiară, secția București, împotriva sentinței nr. 1719 din 18 decembrie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza la Direcția Generală a Finanțelor Publice București, pentru soluționarea capetelor de cerere cu privire la impozit pe profit și majorări de întârziere, în sumă de 75.927.250 lei.
Trimite cauza în ceea ce privește capătul de cerere privind sancțiunea contravențională, la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2003.