Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 745/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cu ocazia controlului efectuat de Direcția de Control Financiar Sibiu a Curții de Conturi privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului, precum și concesionarea sau închirierea unor bunuri din patrimoniul S.N.P. P. SA, sucursala Sibiu, s-a constatat săvârșirea unor abateri financiare după cum urmează:

1) – diminuarea profitului impozabil pe anul 1999 cu suma de 648.913.400 lei prin includerea nejustificată în „cheltuieli de întreținere și reparații” a unor lucrări de natura investițiilor;

2) – necalcularea și nevirarea în perioada februarie 1999 – martie 2000 a accizelor pentru carburanții auto (benzină, motorină) folosiți de autovehiculele din parcul propriu, în sumă totală de 138.422.240 lei;

3) – necalcularea și nevirarea în perioada iulie 1998 – martie 2000 a accizelor aferente produselor petroliere constatate lipsă cu ocazia inventarierilor efectuate, în sumă de 41.913.216 lei, cu majorări de întârziere;

4) – necalcularea și nevirarea impozitului pe clădiri pentru toate elementele de construcții și instalații, în sumă de 114.549.454 lei și majorări de întârziere în sumă de 85.783.799 lei.

În baza actului de control Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Sibiu a sesizat Colegiul jurisdicțional Sibiu, solicitând obligarea S.N.P. P. SA la plata către bugetul de stat și bugetelor locale, a acestor sume.

Totodată, a solicitat obligarea la despăgubiri civile către sucursala PECO Sibiu a următoarelor părți: G.N., M.I., T.T. și F.D.

Colegiul jurisdicțional Sibiu, prin sentința nr. 43 din 24 iulie 2001, a admis în parte actul de sesizare al Procurorului financiar și:

- a admis capătul de cerere privind obligarea S.N.P. P. SA București, sucursala PECO Sibiu, la plata către bugetul de stat a sumei de 180.335.456 lei, accize pe perioada februarie 1999 – martie 2000;

- a constatat achitată suma de 180.335.456 lei;

- a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 114.549.459 lei impozit pe clădiri și a obligat-o la plata către bugetul local a sumei de 107.185.686 lei, constatând această sumă achitată;

- a respins capătul de cerere din actul de sesizare privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere;

- a respins actul de sesizare privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile a pârâților G.N., M.I., T.T., F.D.;

- a dispus ridicarea sechestrului asigurator aplicat pârâților prin încheierea de ședință din 11 iulie 2000;

- a obligat S.N.P. P. SA București la plata sumei de 500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional, în termen, S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu, criticând-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul greșitei obligări a unității la plata accizelor pentru carburanții folosiți în interes propriu, în sumă totală de 138.422.240 lei, pe considerentul că sucursala PECO Sibiu este o subunitate a S.N.P. P. SA București, care nu a comercializat carburanți pentru care s-au calculat accize, ci i-a folosit pentru consum propriu, astfel că nu a intervenit transferul dreptului de proprietate în sensul O.U.G. nr. 82/1997, pentru a se datora accize.

A invocat în apărare, ordinul ministrului finanțelor nr. 1531 din 21 iulie 1998, pentru completarea Normelor metodologice emise în aplicarea O.U.G. nr. 82/1997, precum și art. 16 pct. 4 din O.U.G. nr. 134/2000.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, prin decizia nr. 507 din 23 octombrie 2001, a respins ca nefondat recursul jurisdicțional declarat de S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 82/1997, act normativ aplicabil pentru perioada controlată, accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se suportă de consumatorul produsului respectiv, indiferent cine este acesta.

Orice altă dispoziție emanând de la un organ al administrației publice contrară spiritului reglementării legale, nu poate fi avută în vedere la soluționarea pricinii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța a dispus obligarea sa la virarea accizelor pentru consumul propriu al carburanților, întrucât nu există acte normative care să prevadă expres această obligație.

A arătat că potrivit O.U.G. nr. 82/1997 se plătesc accize numai pentru situațiile în care există un transfer de proprietate, în acest sens fiind și dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor nr. 1531/1998, care a completat Ordinul nr. 95/1998.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 82/1997, act normativ aplicabil pentru perioada controlată, „accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import…”.

Din definiția legală rezultă că accizele reprezintă taxe de consumație, ceea ce înseamnă că accizele se suportă în final de consumatorul produsului respectiv, indiferent cine este acesta.

Ca atare, nu are relevanță atunci când consumatorul este chiar producătorul, el trebuind să suporte pentru carburanții auto folosiți pentru parcul auto propriu, accizele corespunzătoare.

O astfel de interpretare este conformă cu spiritul reglementării, plătitorii de accize nefiind scutiți de plata accizelor aferente carburanților auto afectați consumului propriu, întrucât această categorie de produse nu este scutită expres de dispozițiile Secțiunii a VI-a din O.U.G. nr. 82/1997, care reglementează regimul scutirilor în această materie.

Dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor nr. 1531/1998 sub acest aspect, nu pot fi luate în considerare în soluționarea pricinii, pe motiv că adaugă la norma legală pentru aplicarea căreia a fost emis, respectiv O.U.G. nr. 82/1997, având în același timp forță juridică inferioară acesteia.

Pentru aceste considerente și cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, în sensul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge recursul formulat în cauză.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala PECO Sibiu, împotriva deciziei nr. 507 din 23 octombrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.