Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 20/90 din 2 ianuarie 2009, reclamanta P.P.F. a chemat în judecată pe pârâta SC B.G. SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să se anuleze dispoziția nr. 110 din 9 decembrie 2008 emisă de pârâtă, prin care s-a declinat soluționarea contestației în favoarea A.V.A.S. București și, totodată, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în B.G., str. Tudor Vladimirescu, județul Vâlcea alcătuit din construcție cunoscută sub denumirea „V.Z.” și teren în suprafață de 464,92 m.p.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 348 din 6 martie 2007 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia nr. 241 din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia și irevocabilă prin decizia nr. 5503 din 30 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantei decizie motivată de restituire în natură a imobilului respectiv.
Prin sentința civilă nr. 333 din 24 martie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, a fost disjunsă cererea de chemare în garanție, a fost admisă cererea formulată de reclamantă, a fost anulată dispoziția nr. 110 din 9 decembrie 2008 emisă de pârâtă și s-a dispus restituirea în natură a imobilului proprietatea reclamantei alcătuit din construcție și teren în suprafață de 464,92 m.p. cu următoarele vecinătăți: la N – drum acces dispensar, la E – dispensar, la S – str. Tudor Vladimirescu și la V – proprietate S. și C., pârâta fiind obligată și la 4.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B.G. S.A., criticând-o sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost disjunsă cererea de chemare în garanție, deoarece judecarea cererii principale nu era întârziată prin judecarea cererii de chemare în garanție.
2. Excepția autorității de lucru judecat a fost soluționată în mod greșit, deoarece prin sentința civilă nr. 348 din 6 martie 2007 a Tribunalului Sibiu s-a dispus retrocedarea în natură a aceluiași imobil și ea este executorie ca atare.
3. Cauza a fost soluționată în mod greșit, deoarece, în speță, erau aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată, societatea pârâtă fiind integral privatizată încă din anul 1999.
Prin încheierea din 11 iunie 2009, instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la rămânerea irevocabilă a cererii de îndreptare și completare a dispozitivului sentinței civile nr. 348 din 6 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, prorogând discutarea cererii de suplimentare a probatoriului cu expertiză tehnică de identificare a suprafeței reale a terenului solicitat de către reclamantă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, aducându-i următoarele critici:
1. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece pe rolul Tribunalului Sibiu nu există o cerere de îndreptare și completare a dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007.
2. Pe rolul Tribunalului Sibiu a existat totuși o cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007, însă aceasta nu era o cerere de completare a dispozitivului, ci o cerere formulată în temeiul art. 2811 C. proc. civ., iar instanța de apel nici nu a avut la îndemână copia acestei cereri ca să fie în măsură să decidă cu privire la suspendarea judecării cauzei.
Sentința nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu a rămas definitivă și irevocabilă, astfel că nu se mai poate dispune suspendarea judecății în prezenta cauză, pentru a se pronunța o altă hotărâre irevocabilă.
3. Față de obiectul cererii de chemare în judecată din cauza de față, nu sunt îndeplinite condițiile suspendării facultative a judecății, atâta timp cât pârâta a emis dispoziția a cărei anulare se cerere, prin care propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent de către autoritatea implicată în privatizarea societății, în loc să dispună restituirea în natură a imobilului.
Instanța învestită cu cererea pentru lămurirea dispozitivului titlului va decide dacă titlul executoriu este clar sau nu, respectiv dacă privește construcția și terenul sau numai terenul, însă nu se va mai pronunța încă odată dacă se impune restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
4. Hotărârea instanței de apel încalcă dreptul reclamantei la o judecată a pricinii într-un termen rezonabil
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Deși recurenta susține în prima critică faptul că nu ar exista pe rolul Tribunalului Sibiu o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu, totuși, în continuarea criticilor sale, arată că pe rolul Tribunalului Sibiu există o cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007 care trebuie să clarifice dacă, prin sentința al cărei dispozitiv se cere a fi lămurit, s-a dispus restituirea în natură atât a construcției cât și a terenului, sau numai a terenului,
2. Deși este adevărat că primul capăt al cererii formulate de către reclamantă se referă la anularea dispoziției nr. 110 din 9 decembrie 2008 emisă de pârâtă, totuși, există și un al doilea capăt de cerere prin care se solicită a se dispune tocmai restituirea în natură a imobilului respectiv, compus din construcție și teren, or, prin lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu, în sensul dacă s-a dispus deja restituirea în natură atât a construcției cât și a terenului sau numai a terenului, s-ar putea dezlega excepția ridicată de apelanta-pârâtă cu privire la existența autorității de lucru judecat.
3. Prin urmare, dezlegarea pricinii din cauza de față atârnă, cel puțin în parte, de soluționarea pricinii ce face obiectul cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu, astfel că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
4. Nu se poate reține nici critica cu privire la inexistența dreptului reclamantei de a se bucura de un proces soluționat într-un termen rezonabil, atâta timp cât ea este cea care a generat atât pricina de față cât și pricina de a cărei soluționare irevocabilă depinde soluționarea cauzei de față.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.P.F. împotriva încheierii din 11 iunie a Curții de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2010.